Versuri corectate și adnotate
Nu e ultima haltă, dar din înaltul acestei colinePoţi contempla cele patru vânturi ale creaţiei:Un an e în mâna ta, ca o mingeO zvârli de zidul umbrei şi e toamnă.O zvârli pe-o cărare de prospeţime şi e primăvară.O zvârli prin varul şi furnicarul şantierului şi e vară.O zvârli într-o oglindă acoperită cu un văl şi … Citește mai mult
O, doamne, acest vânt care smulge ultimele frunze,care-nchide canatele ferestrelor așa cumbunica-nchide sertarele scrinuluicând se-nnoptează și îngerilor din câmpii li-i somn,uzi leoarcă-n căruțapărăsită puțin mai încoace de livada cu măslini,iar prin odăi mai burnițează încă,mai burnițează prin oglinzile verii care și-au pierdut luciul.Unde s-au dus rochiile de borangic,pantofii albi ai surioarei,zâmbetul grădinarului și glasurile fetelorcând … Citește mai mult
Vântul acesta-i puternic,e bucuros. Ascultă-l cum șuierăprin hornuri, printre crăpăturile tăcerii tale.Trebuie-un glas și mai puternic să-l facă să tacă,trebuie mii de goarne deodată,mii de guri deodată să spună-acest vânt.Dar acum seara e-nădușită, stingerea sunădeasupra barăcilor militare,paturile înșirate-s goale. Câți lipsesc?La cină nimeni n-a venit?Deci vom aștepta. Vom aștepta.
Prin vânturi ce latră,sui cu pași de piatră,poteca răzleată:ce șchioapă și-ngheață,către stâni de ceață.Arșița mă coc,umbra-mi: greu cojoc,parc-ar fi de foc,parc-aș duce așape cărarea grea,veacurile-n ea.Și-așa cum sui,pieptul muntelui,un gând ca un cuima izbește, sui:uite turma!.. Nu-i!..Caut-o, de poți,peste munții toți,peste munții toți!.Cum mă-ntărâtdupă-atât urât,sângerând, în gât,se-ntâlnesc de-a valma:rugă și sudalmă.Prin brazi, prin brădui,pe poteci … Citește mai mult