vant – Versuri.pro

Florența Albu - Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deschid brațele-n lături
și fug, în vânt,
în jocul cu aeroplanele.
Mă plec pe-o aripă,
pe cealaltă,
vântul îmi bate în frunte
cu crengi aeriene, febrile,
și fug, cu ochii-nchiși
și-s toată a vântului
și fug și fug,
până cad, împiedicându-mă-n ierburi.
Rămân cu aripile-n lături,
cu ochii închiși.
Inima-mi bate tare, în buze,
în pleoape, sub tâmple,
parcă am o mulțime de inimi,
parcă-am căzut undeva
în aeru-adânc
parcă-am rămas suspendată între văzduhuri
– mă aud gâlgâind
de sânge și râs,
sfârșindu-mă în aerul albastru și rece
ca un fiord.

Ion Caraion - Sâmbăta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seară.
Acolo nu eram.
Aici nu suntem.
Omul se oprise la mijlocul ploii și se bătea singur.
Vântul se oprise la mijlocul cerului.
Poate cade fantoma de pe sârmă.
E frumos peticul acela de cer.

Nina Cassian - Vântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cerul leapădă cămăși subțiri.
Vântul coase și descoase norii
peste clipa scurtă a splendorii:
soarele sclipind peste iubiri.
Mirii stau la umbră și lumină,
când albaștrii, când portocalii,
și se plâng de inegala zi.
Vântul, numai vântul e de vină!

Nina Cassian - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Păpădie, / Străvezie, / Fruct ușor, / Tremurător, / Când suflăm, sar în văzduh / ... →

Ruben Dario - Seara la Tropic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Seara-i tristă, cenușie,
Marea-mbracă gros lințoliu,
pe când cerul se sfâșie-n
văl de doliu.
Plâns amar ce se frământă
în abis, prelung, se frânge.
Apa-n timp ce vântul cântă,
plânge.
Laudă viori de brumă
raza soarelui ce piere.
Psalmodiază alba spumă:
miserere.
Armonii irump spre stele;
briza va purta-n catarg
cântece triste, grele
din larg.
Din a zării goarnă arsă
curge-o simfonie rară,
parcă muntele-și revarsă
vocea clară.
Ca un geamăt invizibil…
ca un răget aspru, greu,
scos în vânt de-un glas teribil
de leu.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Vâlșane XXI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

După o zi de vânt,
în infinita pace coboară
se reconciliază seara
ca un amant blând.
Totul e clar, liniștit…
Orizontul se-ncarcă de culori,
luminos, aurit
un basorelief de nori!

Daniel Vişan-Dimitriu - Murmur În Aripi De Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-nvelește cerul-n mantie albastră
Fluturând pe-alocuri tril de ciocârlii
Înspre câmpul verde ca iubirea noastră
Gata să-nflorească-n fiecare zi.
Norii albi alintă razele timide
Și le cern lumina-n picuri tremurând
Peste muguri care-și pregătesc hlamide
Roșii, strălucinde, sub un Soare blând.
Parcă într-o joacă, Vântul își așează
Tâmpla obosită lângă un izvor:
“Cine-ți stă în unde, cine îți veghează
Susurul ce-mi umple inima cu dor? ”.
Vorbele-i sunt șuier, ochii-sunt mirare
Când își vede chipul, veșnic neștiut,
Pe-ale apei unde, într-o nemișcare
Ca eternitatea-n clipa de-nceput.
Din adânc, un murmur sufletu-i pătrunde
Și-i înalță aripi gata de avânt:
“Sunt aici, cu tine, și îți sunt oriunde
Zările te cheamă, preaiubite Vânt”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Eterna căutare”)

Omar Khayyam - Din Lume Nu-i Nimica Doar Vânt în Mâna Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din lume nu-i nimica, doar vânt, în mâna ta,
O pierdere e-n toate şi-o lunecare tristă;
Admite că în lume ce e n-ar exista
Şi tot ceea ce nu e admite că există.
din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu

Daniel Vişan-Dimitriu - Vântul Florii de April

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strălucesc pe ramuri florile de april,
legănate-alene, parcă-ntr-un descânt
ori o-mbrăţişare dintr-un vodevil
fără niciun sunet, fără un cuvânt,
doar c-o mângâiere şi-un sărut de vânt.
Văd în jur petale cu priviri spre cer
care sorb lumină. Soarele, timid,
are măreţia unui lăncier
gata să trimită raze ce deschid
miezul de lumină, veşnicul fluid.
Doar pe-un ram, o floare din acest tumult
îşi înalţă ruga, în parfum dulceag,
înspre tot ce poate să îi dea mai mult
din sărutul tandru-al vântului pribeag
care îşi urmează căile de mag.
Tristele-i petale, termină-n suspin
tot ce-aveau dorinţă şi acum se stinge,
cu speranţa vagă-n ceruri sau destin,
iar din ele roua-n iarbă se prelinge
când un vânt prin ramuri cu petale ninge.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Salvatore Quasimodo - Vânt la Tindari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tindari, blândă te știu
printre largi coline suspendată pe apele
dulcilor insule ale lui Dumnezeu,
azi mă năpădești
și te înclini în inimă.
Urc culmi, râpe de aer,
absorbit de vântul de prin pini,
și stolul ce ușor mă însoțește
se îndepărtează în văzduh,
undă de sunete și dragoste,
și mă iei tu
din al cui rău m-am smuls
și temeri de umbre și de tăceri,
refugii de desfătări stăruind un timp
și moarte a sufletului.
Necunoscut îți e pământul
unde mă scufund cu fiece zi
și secrete silabe nutresc:
o altă lumină te desfoaie pe geamuri
în veșmântul nocturn,
și-o bucurie ce nu-i a mea se odihnește
la tine în poală.