Urbanizare – Versuri.pro

Carl Sandburg - Chicago

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tăietor de porci și măcelar al lumii,
care făurești mașini și-ngrămădești grâne,
care-mpletești linii ferate și stăpânești toate răscrucile lor,
tu care ești furtunos, răgușit, plin de strigăte,
oraș lat în spate.
Mi se spune că ești ticălos și eu cred: am văzut sub felinare
femeile tale sulemenite ispitind pe flăcăii veniți de la ferme.
Mi se spune că ești necinstit și eu răspund: da, am văzut
cum banditul ucide și pleacă nestingherit să ucidă din nou.
Mi se spune că ești nemilos și răspunsul meu iată-l: pe chipul
copiilor tăi și femeilor tale văzui rușinoasele spectre-ale foamei.
Și răspunzând tuturor mă-ntorc iarăși spre cei care-și râd
de orașul meu și le spun întorcându-le vorba:
Arătați-mi pe lume un oraș care să cânte atât de puternic,
mândru de-a fi grosolan, plin de forță, viclean,
Înjurând cu brutalitate și apucând-se să dea gata
lucru după lucru, atât de viu și de agitat printre
măruntele, somnolentele orășele și târguri.
Trăgându-se la trudă ca un câine cu limba înspumată de nerăbdare,
abil ca un sălbatic în lupta lui grea cu pustiul,
hirsut,
păduros,
grosolan,
doborând,
făcând calcule,
zidind, dărâmând și iarăși zidind,
înecat în fum, cu gura plină de praf, râzând și arătându-și
albii săi dinți:
Copleșit de povara grozavă a destinului său, el râde
cum râde un tânăr,
El râde cum râde luptătorul tâmp care n-a pierdut
niciodată o luptă.
El se laudă, râde, căci simte în pumnul său pulsul
și simte zvâcnindu-i în piept o inimă mare.
El râde cu râsul furtunos, răgușit, grosolan al tinereții
sălbatice, pe jumătate gol, asudat, mândru de-a fi
tăietor de porci, făuritor de mașini – de-a-ngrămădi grâne,
de-a împleti linii ferate și de-a stăpâni toate răscrucile lor.

Jorge Luis Borges - Întemeierea Mitică a Orașului Buenos Aires

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oare pe râu-acesta de mâl și somnolență
să-ntemeieze-o țară venit-au corăbierii?
La mal au tras pesemne în bărcile ușoare,
vâslind pe lângă plauri pe unda-nșelătoare.
De socotim noi bine și ne chitim, vom spune
că râu-atunci ca cerul era: azur curat
și-o roșă stea deasupra, ca să însemne locul
unde-a postit Juan Diaz și-indienii au mâncat.
Fapt sigur e c-o mie de oameni au sosit
și-apoi o altă mie pe înspumate valuri,
sub care stau la pândă sirene și balauri,
iar un magnet gigantic busola a oprit.
Au înjghebat cu frică o tabără de corturi
pe mal, și umblă vorba c-a fost în Riachuelo,
dar astea-s baliverne scornite în La Boca.
De fapt, întemeierea a fost chiar în Palermo,
în mahalaua-n care-s născut, pe-atunci un câmp
bătut de ploi, de vânturi și de-al amiezii soare,
pe locul unde astăzi aceleași uliți sunt:
Serrano, Guatemala, Paraguai, Gurruchaga.
A răsărit îndată un soi de prăvălie
și-n dos se-ncinge seara un aprig joc de truco;
Dugheana-n cârciumioară s-a prefăcut cu timpul,
stăpân al străzii este jupânul vajnic, dur.
Când cea dintâi flașnetă în mahala răsună
și adieri aduce de habanere, gringos,
cartieru-ntreg votează-n delir cu Irigoyen
și zdrăngăne pianistu-un tangou de Saborido.
Tutungeria, iată, a-nmiresmat deșertul
precum o floare rară, și-a apărut un ieri.
Mulțimea-mpărtășește-un înșelător trecut.
Lipsește-un lucru: rândul de case peste drum.
Așa, cred, început-a orașul Buenos Aires,
ce pentru mine-i veșnic ca aerul și apa.

Radu Gyr - Ev

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum ne-am schimbat cu evul nostru-n mers…
Lăsând cimentul erei să ne-apese,
mai rar privim spre stele ne-nțelese,
greu ancorați prin câte-un burg divers.
Nici o bunică, seara, nu mai țese,
sub candelă șoptind cu zâmbet șters:
– Ronsard îngenunchease, ieri, un vers
pe anii mei cu roze neculese…
Poeții dorm în raftul lor ocult
și trandafirii vechilor Roxane
ne-au tot uitat și i-am uitat de mult…
Ci, noaptea, uneori, pe străzi urbane,
mai urcă-n noi un parfumat tumult
și parc-am vrea să plângem sub balcoane.

Octavian Bud - Semafoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În orașul străvechi, are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare
Era larg și frumos, pentru-un rai azi se pierde
Până când au creat traversarea pe verde.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.
Semafoare pe străzi la răscruci și de case
Și un roșu bolnav care n-o să ne lase
În orașul străvechi are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.
Și mai mult ca orice, mai cumplit ca reproșul
Ne simțim vinovați dacă trecem pe roșu
Și mai mult ca atât, am intrat în dovadă
Ne simțim vinovați dacă trecem pe stradă.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.

Blazzaj - Ghetoul de Aur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La marginea orașului apar multe drumuri noi,
La marginea orașului pământul se rupe în mii de bucăți.
Tăblițe colorate prezintă viitoare mărețe edificii,
Iar de după grase bălării rânjesc proaspete fundații.
La marginea orașului metrul pătrat îmbracă zilnic
straie noi… de valoare.
La marginea orașului mirosul de var și de mortar
se combină cu mirosul proaspăt de pantofi de lac.
La margine de-oraș,
Acolo-aș vrea eu să trăiesc.
Etaj peste etaj,
Garaj lângă garaj.
Un pitic de grădină a-nceput revolta.
Geamurile termopane l-au urmat
și împreună cu ușile de garaj
s-au îndreptat spre centrul noului oraș.
Acolo un geam termopan în formă de pentagramă a strigat:
„Să trecem totul prin inox și plastic!”
Dar totul era trecut prin inox și plastic.
Astfel încât piticii, ușile de grădină, ușile de garaj
toate împreună au hotărât să facă o asociație –
O asociație de evidențiere a lucrurilor profund asemănătoare
din ghetoul de aur și au plecat pentru că la fix
începea întâlnirea masonilor de rigips.
Vreau să mă așez,
Vreau să mă fixez,
Vreau să mă aranjez,
Vreau să mă instalez,
Vreau să viețuiesc,
Vreau să mă stabilesc,
Vreau să mă statornicesc,
Vreau să locuiesc în ghetoul de aur!
Vreau sa cresc în ghetoul de aur,
În ghetoul de aur, în ghetoul de aur!
Vreau să mă preamăresc în ghetoul de aur,
În ghetoul de aur, în ghetoul de aur!
Vreau să mă preacurvesc în ghetoul de aur!
În ghetoul de aur, în ghetoul de aur!
Vreau să mă-nmulțesc în ghetoul de aur,
În ghetoul de aur, în ghetoul de aur!

Ilarie Voronca - Îți Închin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îți închin un imn ție, veac al mediocrității,
Nu mai vânăm ursul sur prin munții Americii,
Brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatice,
Ne operăm visele ca intestine,
Singuri ne închidem în mucegaiul birourilor,
Dimineața dactilografele își îmbrățișează logodnicii,
Până la revederea din ceasul nopții,
Când vor face dragoste pe saltele de paie,
Dar în aer sufletele ni se sărută,
Clădim un cer peste acoperișuri ca mădulare,
Pe bulevarde sirenele, autobuzele,
Cum acompaniază concertul prin fără fir,
Veac al asigurărilor și al reclamei luminoase,
E ora când englezii o aplaudă pe Raquel Meller
Și refuză buchetul de violete,
Aruncă lumini jocurilor de ape,
Scâșnesc din dinți marile cotidiane,
Și iată: agenții companiilor de afișaj
Primenesc rufăria zidurilor.

Ion Vinea - Porte-Voix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În paradisul de asfalt
sub zodia stelelor cu arc
fulgeră ageră și aspră
viața prinsă în năluci.
Visul omului în ziduri crește,
cetățile crini de piatră desfac,
bate avântul în petale dure,
chiuie în turnuri inima orologiilor,
mai repede, mai repede,
timpul s-a scurtat cu un tic-tac,
harta lumii intră la spălat,
flămând, pasul motoarelor,
gâfâie gândul sub harapnic,
îngroapă-te în nisip, struț,
sau ce-ai zămislit înfruntă
chiotă în hora vedeniilor,
pupă limba de foc a măștilor,
te-ncumetă pe călușeii matematici ai veacului,
dulce bubuie toba mare,
pe astrul ei taie-ți cântecele,
poftiți, domnilor, poftiți,
nemaivăzut, nemaipomenit,
secolul douăzeci, unic spectacol de gală,
preludiu la revoluția mondială.

Andru - Intro A. N. D. R. U.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am atins apogeul acestui album agale,
Atent adăpostesc amintiri asupriri anormale,
Anoste adieri ale amăgiri achitate aspru,
Armura artistică ascunsă aka Andru.
Natural, nimeni niciodată nu neagă nevoia,
Ne nimicește nebunia,
Neclarități neprevăzute nasc necazuri,
Nedormit nenumărate nopți, n-am năzuri.
Dar din drag dau determinat de dorință,
Decupat din deosebite, delimitat doar de durată,
Diferit de-al dracu’, deseori dispar distins,
Dinadins devreme dimineața, de dragoste desprins.
Respect reduta rămasă-n război recunoscând,
Răsplata reușitei rapid răspund,
Relatez reflectând realitatea robotizată,
Rezist rătăcit, riscând reprimarea relevantă.
Unde undele uimesc ușor umanul umil,
În universul urban unic util,
Urbanizarea umbrește unitatea,
Urletul uzinelor ucide umanitatea.