Carl Sandburg – Chicago

Tăietor de porci și măcelar al lumii,
care făurești mașini și-ngrămădești grâne,
care-mpletești linii ferate și stăpânești toate răscrucile lor,
tu care ești furtunos, răgușit, plin de strigăte,
oraș lat în spate.
Mi se spune că ești ticălos și eu cred: am văzut sub felinare
femeile tale sulemenite ispitind pe flăcăii veniți de la ferme.
Mi se spune că ești necinstit și eu răspund: da, am văzut
cum banditul ucide și pleacă nestingherit să ucidă din nou.
Mi se spune că ești nemilos și răspunsul meu iată-l: pe chipul
copiilor tăi și femeilor tale văzui rușinoasele spectre-ale foamei.
Și răspunzând tuturor mă-ntorc iarăși spre cei care-și râd
de orașul meu și le spun întorcându-le vorba:
Arătați-mi pe lume un oraș care să cânte atât de puternic,
mândru de-a fi grosolan, plin de forță, viclean,
Înjurând cu brutalitate și apucând-se să dea gata
lucru după lucru, atât de viu și de agitat printre
măruntele, somnolentele orășele și târguri.
Trăgându-se la trudă ca un câine cu limba înspumată de nerăbdare,
abil ca un sălbatic în lupta lui grea cu pustiul,
hirsut,
păduros,
grosolan,
doborând,
făcând calcule,
zidind, dărâmând și iarăși zidind,
înecat în fum, cu gura plină de praf, râzând și arătându-și
albii săi dinți:
Copleșit de povara grozavă a destinului său, el râde
cum râde un tânăr,
El râde cum râde luptătorul tâmp care n-a pierdut
niciodată o luptă.
El se laudă, râde, căci simte în pumnul său pulsul
și simte zvâcnindu-i în piept o inimă mare.
El râde cu râsul furtunos, răgușit, grosolan al tinereții
sălbatice, pe jumătate gol, asudat, mândru de-a fi
tăietor de porci, făuritor de mașini – de-a-ngrămădi grâne,
de-a împleti linii ferate și de-a stăpâni toate răscrucile lor.