Versuri corectate și adnotate
Învelișul tăuCa o pasăre în cuibul inimii.În râuri de sânge te scalziȘi zbori prin vârful degetelor mele.Când pleciCorpul regăsește infinita lui greutateȘi peisajul deschis, beant,Înseamnă lipsa ta.Cu mâini adânci ca niște panereMă scoți din oceanul somnuluiȘi capul îmi sună ca o scoică.Tu piatră aruncată în lacTu cerc de apă părăsindu-tePoate că așteptându-te va înviaCadavrul unui … Citește mai mult
Pentru cine stai pe stradăCând pe stradă stau o mieCe se-ntreabă ca și tinePentru cine stau pe loc?Ce aștepți trecând pe stradăCând trecură alți o mieȘi-și lăsară ca și tineUmbra în același loc?Rupeți hainele pe stradăCând pe stradă cred o mieCă-s la fel de goi ca tineȘi că bat pasul pe loc!
Intră lumina și-mi aduc aminte; iat-o.Dintru început îmi spune numele lui, care este (se înțelege) al meu.Mă întorc la robia care a ținut mai mult de șapte ori câte zece luni.Îmi impune memoria lui.Îmi impune necazurile de fiecare zi, condiția umană.Sunt vechiul său infirmier; mă silește să-l spăl pe picioare.Mă pândește din oglinzi, din luciul … Citește mai mult
O umbră se desprinde-ncet din tinefăcând să pară moartă umbra mea,deși mai oscilează-n mișcaresau frânge proaspăta apă de azurlângă malul râului Anapo, unde revinîn seara asta, împins de lunarul martiedejá bogat în ierburi și-n aripi.Nu trăiești numai din umbră,pământ și soare și dulce dar de apăți-au înnoit fiecare frunză,iar eu mă-nconvoi și mă usucși chipul … Citește mai mult
Eu te-am iubitCând erai cu mineȘi dacă în tineA rămas vreun gând care mă vrea din nouTe rog spune-mi acumIar inima meaÎți va răspunde că te vrea.Hei, nu te-am uitatCât aș vrea să pot schimba cevaDar timpul înapoi nu îl pot daNu te-am uitatCât aș vrea să pot schimba cevaDar timpul înapoi nu îl pot … Citește mai mult
Dragă Kitty, nenorocirea te găseșteși fără să te cunoască. Și ca orice oaspepete nepoftit profită de tot ceea ce ai.Bune sau rele, îți suge și ultima picăturăde energie. Nu te-ntreabă dacă-țiconvine sau nu.Te urmărește mai ceva ca umbra.N-ai ce face.Dă-i sarea și pâineaacestei zile.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Întredeschisă, poarta.Pe cine caută-aceastăLumină? Umbra curge.Transpare, se retrage– Tăcerea, pentru cine-i?Un spațiu-n claustrare.Cheamă, poate promiteMister. Năluci. AtâtaOdihnă – cărui soare?.Și trecerea se-mbie.Conduce spre un aerGol și convingător.Lăuntric. Între ziduriStă prins necunoscutul.Aici? Cristal și nuc.Un calm se-nsingurează.Intim? Orășenesc?Miroase-a trandafiri.Poarta s-a-nchis: departe.Lumina-aceasta-i soarta?Atunci, stăm față-n față….
Lumina…Nu are umbră!Numai corpurile au umbră,dacă există ceva să le lumineze.Soarele…ar putea să aibă și el umbră,dacă am vedea umbra universului.Ce n-am face să vedemși umbra infinitului!Și totuși…sunt oameni care n-au „umbră”!El,„Omul”, nu are „umbră”.Vai, vai!„Umbra” luia întunecat Soarele!
Fermecătoare, fermecată,Visând în miezul zilei știme,Dormind mă vede lumea toată,Dar somnoroasă nimeni, nime.Cum vise mi se tot perindăÎn față, ziua, uniform,Cum noaptea lenea mă colindă,Nu dorm.. Sunt umbră suferindăPeste prietenii ce dorm.
Cu pași șovăitori de-amărăciuneMă urc pe sub castanii desfrunzițiIar noaptea colbăire de tăciune,Îmi cade nor pe ochii osteniți. Mă urc pe sub castanii goi de frunze,Îți caut umbra-n geamul luminat,Și visu-mi vrea prin ziduri să pătrundă,Sfios cu gândul tău, să stea la sfat (repeat). Mă duce dorul trist să urc spre tineMi-e inima-n vânt, dau … Citește mai mult