Semaka – Semaka – Umbre

STROFA 1.
Reușesc să mă regăsesc mereu, tresar din noapte,
De când ești tu aproape, nu mă pierd în mii de fapte.
Și știu că tu m-alinți și știu că tu mă ierți,
Reușești să mă ridici atunci când zac pe pereți.
Mii de atingeri, clipe minunate,
Întâmplate-n multe seri când plecam adânc în noapte.
Și tu mă așteptai, a doua zi veneam,
Te vedeam cum zâmbești… ce fericit eram.
Acum le-am pierdut, suflete cusute,
Ce-au fost cu ață albă până negura să le înfrunte
Și să le despartă, să le rupă în două,
Au rezistat fiecare… ce ciudat, iarăși plouă.
Ața a slăbit, sufletul mi-a cedat,
Au rămas doar umbre sumbre ce nu mă lasă să scap,
Să trec peste toate, să trec peste tine,
Mă hrănesc din amintiri, doar eu cu mine.

STROFA 2.
Tre’ să vii lângă mine, se oprești ploaia,
Știu că n-o s-o faci niciodată, schimb foaia.
Tre’ să scap de amintiri, de gânduri ce mă apasă,
Nu mai vreau în casă, vreau afară, pe terasă.
M-am hrănit din amintiri, acuma trag să scap,
Umbrele nu mă ajută, vreau să trec de track.
Cât mă vezi puternic, sunt atât de fragil,
Încerc să îmi revin… mă comport ca un copil.
Copil maturizat ce nu are legătură,
Nu simte nimic, poate doar niște ură.
Durerea nu-i durere, e un sentiment plăcut,
Și de ceva vreme mai tot timpu’ e mut.
Dar toate o să treacă, c-așa a fost să fie,
Am suferit fiecare, mă descarc pe hârtie.
De când ai plecat, cerul s-a întunecat
Și-a rămas întuneric și în suflet și pe track.