Michelangelo – 220
Trup nobil Bracci-a pus în astă parte,cum n-a existat sub soare altul;îl plânge Roma, jubilează-naltul,că sufletu-i voios, de trup departe….din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Versuri corectate și adnotate
Trup nobil Bracci-a pus în astă parte,cum n-a existat sub soare altul;îl plânge Roma, jubilează-naltul,că sufletu-i voios, de trup departe….din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Ce mult de suflet am grijit!În pajişti largi de cărţi l-am dus,În toate crunt l-am ispititŞi fruntea-i poate sta în sus.Dar ceasul ist’ mi-a amintitDe trup, pe care l-am lăsatSă-ndure ploile truditŞi gerurile fără pat.Plângea de frigul stelelor, îngenunchiatPe pragul uşii trupul frânt şi plin de răni deschise,Râvnind la gestul care niciodată nu-l poftiseCu sufletul … Citește mai mult
Domnule, ești nebun?iarți-ai datsufletul la maximum.Da’ de unde,dintr-un cuvânttrupulrăspunde.Da’ de unde.Costel Zăgan, Hiperbole blitz, Editura AXA, Botoșani, 2005
Picioarele dumneavoastră,doamnă,sunt spectaculoase,cum mă poartădintr-un vis în altul,dintr-o noapte în alta,până la capătul lumiișiînapoi. Sânii,sânii dumneavoastră,doamnă,sunt geniali,îmi știu toate poeziile pe de rost,cele scrise și cele pe care le voi scrie. Iar buzele,buzele dumneavoastră,fug dintr-un sărut în altulcuviteza dragostei. Eu,eu ce să mai zicdin al șaptelea cer? O,dar cine știesă numere mai binedecâtdragostea,prietena noastră de … Citește mai mult
Trup alb de fată care vei muriSuflet care n-a gustat știința morțiiCa pe o bazilicăViermii te vor ocoli:Nu-ți va fi luat decât părulCare-ți acoperă capul și sexulSpre a rămâne unică-n perfecțiuneÎn pământ, sâmbure viu și albAl unui rod întunecat:Pentru tine nu va fi moartea.Or, numai oamenii cu mâna de varicePlug vor implanta să iasă bobul … Citește mai mult
Nu hrăni ambele părți în mod egal.Spiritul și trupul au o valoare diferităȘi trebuie tratate diferit.Prea adesea punem șamărul pe IisusȘi lăsăm măgarul să zburde pe pășune.Nu cere trupului ceea ce spiritul face mai bineȘi nu împovăra spiritulCu ceea ce trupul poate duce mai ușor.
Știu un cuvânt ce umblă, nevăzut,compus din reci cristale ce se rup;din fumul care ești, căzut,ajută-l să-și ia trup!
Acest trup ce spera ca o ramură să înflorească,să se-ncarce de rod și în ger să devină flaut,fantezia l-a adâncit într-un stup numai zumzet,ca să treacă și să-l chinuie timpul muzical.
Melancolie în cădere în trupul legatde propriul destin.Abandon nocturn coborândîn corpuri cu sufletul plin prinseîntr-o tăcere nemărginităpe care n-o privesc ochiici frica.Părăsire blândă de trupuriapăsate de amarbuze închegateîn pornirea spre buze îndepărtatevoluptate crudă de trupuri afundateîn dorințe nestinse.Lume.Năucireîntr-o alergătură nebunăde pupile îndrăgostite.Într-o cutreierare ce piere în fumcu somnulși dacă întâlnește moartea,mai adevărată se face dormirea.
Îți promit că de azi-nainte am să-mi rupCâte un deget pentru fiece drum ce lupt, ca să ți-l ridicNu vreau să spui că încerc doar de dragul rapa-rap, pe pereți pătați de aracetCât mi-e prețul. Hei bine.. eu sunt gratis, mă pozez la degetul tău micCăci al meu e rupt, ce ți-am zis..Și acum torturez … Citește mai mult