trudă – Versuri.pro

Doine - Foaie Verde Maghiran

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Foaie verde maghiran
Mă trudesc, neică, de-un an
Să fac pelinul zahăr.
Dar, al naibii, tot amar
Amar, neică, amar dragă,
Amarât o viață-ntreagă
Amarât ca mine nu-i
Decât puiul cucului
Când îl lasă mama lui
În mijlocul codrului
Far’ de aripi, far’ de pene
Far’ de nici o mângâiere
Ar zbura, n-are putere.
Mă trudesc, neică, de-o vreme
Să fac aguridă, miere
Dar, a naibii, e tot fiere.
Pelin beau, pelin mănânc
Seara pe pelin mă culc
Dimineața când mă scol
Cu pelin pe ochi mă spal;
Mă spal să mă răcoresc;
Și mai rău mă amărăsc;
Apoi ies pe foișor
Să mă uit în sat cu dor
Cum trec frați pe la surori
Și părinți pe la feciori.

Margareta Clipa - Vai și Amar, Inima Mea!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vai și-amar, inima mea,
Astăzi plânge, mâine bea,
Bea să-și înece amarul
Că o dus-o greu tot anul,
Scap de-un rău și altul vine,
Se țin toate scai de mine.
Câte-am tras și câte-am dus
Pentru toate-n viaț-am plâns,
Câte-n lume-s cu oftat
Eu pe toate le-am gustat,
Am oftat și le-am uitat,
Peste altele am dat.
Cine se naște bogat
Nu-i pe viață supărat,
Cin’ se naște cu noroc
Trece prin apă și foc,
Eu norocul nu-l găsesc,
Dar alții îl fugăresc.
Tot pe drum și iar pe drum
Am pierdut ce-o fost mai bun,
Tot pe drum și pe cărare
S-o dus norocul cel mare,
Tinerețea ce-am avut
Mi s-o dus și nu știu când,
Toată truda mea de-o viață
Amu-i lacrimă pe față.

Of, dorule, dorule!

Constantin Magureanu - Munca Mea De Ani Se Vede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-am Doamne de ce mă plânge,
dar cât am muncit
mi-ajunge.
Cam muncit fără odihnă,
ici la masă n-avem tihnă.

Refren:
Am trudit pe lumea asta,
Numai eu şi cu nevasta,
Cu anii cu lunile,
De ni s-au luat palmele.

Ca să-mi pun copii în rând, poate mă culcam flămând,
Şi plecam în zori la sapă,
Doar cu turtă şi cu ceapă.

Refren:
De n-avem bună muierea,
Se ducea dracu’ averea,
Dar muierea mi-a fost bună, mi-a ţinut casa în mână.

Se vede că am muncit,
Copiii mi-am rânduit,
Le-am făcut case la toţi,
Îi ajut şi pe nepoţi.

Refren:
Azi parcă nu-mi vine a crede, munca mea de ani se vede, dacă mor mâine, poimâine, ceva-n urma mea rămâne.
De-a le spun la copii,
Să nu piardă nici o zi,
Că aşa li se trec anii,
Şi cu greu se mai fac banii.

Costache Ioanid - Ai Ostenit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai ostenit de truda
urcușului curat
Sau de-al ispitei umblet
ți-e trupul ruinat?
De gânduri înțelepte
ai păru-ncărunțit.
Sau urma stricăciunii
pe chip ți s-a lățit?
Cu cei buni spre răsplată
îți cheltui anii tăi?
Sau pierzi a ta viață
de-a valma cu cei răi?
De la o zi la alta
mai de Hristos te ții.
Sau dintr-un ceas în altul
mai cu Satan devii?
Încearcă-te, încearcă-ți
trăirea vieții azi.
Mai tare crești în Domnul,
sau tot mai tare scazi?

Jose Eustacio Rivera - Lăsând pe Câmpuri Urme Întipărite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lăsând pe câmpuri urme întipărite,
cu jug la gât, în blândă legănare,
doi boi părând că nu mai au vigoare
treceau pe lângă vacile smerite.
Cu pieile-nțepate și lovite
se-ncruntă, dar sunt bravi în tulburare;
când cel ce-i mână cântă cu ardoare,
ei triști rotesc pupilele mărite.
Plâng roțile, cureaua e rebelă
și scârțâie pe coarne, iar cărarea
pe margini are spumă – ce dantelă!.
Și în lumina serii, ca topazul,
ei trec prin praful care umple zarea,
de-obidă plini că i-a lovit necazul.

Gabriela Mistral - Tăietorul de Lemne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rămase-ntins pe iarbă
De trudă tăietorul,
Și adormi-n aroma
De pini tăiați de el.
Picioarele-i bătut-au
Atâtor pajiști iarba,
Și umerii – bronz – cântă
Și mâinile-i visează.
Văd pragul lui de piatră,
Nevasta și ograda-i.
Tot ce-a iubit îi umblă
Prin preajmă cât timp doarme.
Și tot ce n-a avut
Îl face și mai cast.
Și doarme, făr’de nume,
Cum ar dormi un arbor.
Amiaza-l săgetează
Cu lăncile-i aprinse.
Cu ramuri de răcoare
Obrazul eu i-l zvânt.
Și ca un cântec, ziua
Lui vine către mine
Și ziua mea i-o dărui
Ca pe un pin tăiat.
Iar noaptea, când se-ntoarce
Tăind câmpia oarbă,
Aud femei cum strigă
La cel venit prea târziu;
Și-mi cad greoi pe umeri
Ca-n patru lănci înfipte
Numirile acelui
Pe care l-am păzit
Cu sângele și cu răsufletul din mine.

Octavian Goga - Cosașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cosașul.
S-a fost pornit un vânt molatic
Să miște papura din baltă,
Într-un oftat prelung și sâlnic
Gemea tulpina ei înaltă.
Călătorea de-atâta vreme
Bolnavul vânt, mergea departe,
Și semăna atâta jale
De-a lungul miriștilor moarte.
Mureau ovezele pe dealuri
Sub răsuflarea de otravă,
Și se uscau în rădăcină
Livezi întinse de otavă.
Alături tremura porumbul,
Cu trupul chinuit de sete,
Și se frângea trosnind în noapte
Ca o oștire de schelete..
Mai sus, în deal, înspre dumbravă,
În colț, la marginea poienii,
Era un car cu oiştea-ntoarsă,
Și-n jug, alături, boulenii:
Sărmane, blânde dobitoace!
În căutătura lor amară
Se răsfrângea întreagă jalea
Acestui trist amurg de vară..
În fața lor stătea pe gânduri
Tovarășul zdrobit de luptă,
Înfiorat de truda stearpă,
Un biet cosaș cu fața suptă.
Și cum ședea bătându-și coasa,
Întins pe zdrențuita zeche,
Cu ochii stinși, părea țăranul
Un mucenic de legea veche.
Eu mă uitam, cu milă-n suflet,
La mâna lui de soare arsă;
Vedeam cum din apus o rază
Pe frunte-ncet i se revarsă.
Și, cum treceam tăcut în cale,
Din glasul coasei chinuite
Se-nfiripa povestea mare
A mâinilor nerăsplătite.
Țipa pe urma mea oțelul,
Simțeam cum blastămă și plânge,
Și ceru-mbujorat departe
Părea tivit cu foc și sânge.
În sufletu-mi strivit de groază
Păgâne patimi prind să fiarbă:
„Trudită, chinuită coasă,
Vei mai cosi tu numai iarbă?.. „

Friedrich Nietzsche - Din Sfera Ditirambilor Lui Dionysos (1882-1888) - 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu te-amărî că m-am culcat: / Eram numai ostenit, nu mort. / Glasu-mi horcăia urât; ... →

Konstantinos Kavafis - Constructori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Progresul e-o zidire măreață – fiecare
o piatră pune; unul o vorbă, altul sfaturi,
o faptă celălalt – și zi de zi se-nălța
mai falnică. Furtuna stârnită din senin,
de s-ar abate, bunii zidari s-ar năpusti
să-și ocrotească opera pierdută.
Pierdută – căci viața fiecărui de chin și trudă-i plină
și pentru cei ce vin se irosește,
să aibă viitorul fericire,
viață lungă, bogății, lumină,
fără sudori și fără munci de sclav.
Dar, prea tânără, generația asta
nu va trăi. Însăși perfecțiunea va nărui zidirea;
zadarnice trudiri din nou vor trebui să-nceapă.

Nicu Novac - Cu Opinca Găurită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu opinca găurită.

Când sămânța-i bună
Floarea crește și-nflorește unde-o pui
Tot la fel și omul ajunge mare
Când crede în soarta lui.

Refren:
Cu opinca găurită
Și palma bătătorită
O dat Domnu’ și-am ajuns
S-am noroc cum nu au mulți
Copil tânăr și străin
Și cu griji de om bătrân
N-am primit nimic de-a gata
Fiindcă n-o avut nici tata.

Mi-ar fi dat părinții lumea toată
Dar săraci n-or avut
În schimb o făcut om bun din mine
Nici nu trebuia mai mult.

Se mândrește tata când mă vede
Ochii plâng de bucuros
Prin mine săracu-și vede visu’
Truda i-o fost cu folos.