N-am Doamne de ce mă plânge,
dar cât am muncit
mi-ajunge.
Cam muncit fără odihnă,
ici la masă n-avem tihnă.
Refren:
Am trudit pe lumea asta,
Numai eu şi cu nevasta,
Cu anii cu lunile,
De ni s-au luat palmele.
Ca să-mi pun copii în rând, poate mă culcam flămând,
Şi plecam în zori la sapă,
Doar cu turtă şi cu ceapă.
Refren:
De n-avem bună muierea,
Se ducea dracu’ averea,
Dar muierea mi-a fost bună, mi-a ţinut casa în mână.
Se vede că am muncit,
Copiii mi-am rânduit,
Le-am făcut case la toţi,
Îi ajut şi pe nepoţi.
Refren:
Azi parcă nu-mi vine a crede, munca mea de ani se vede, dacă mor mâine, poimâine, ceva-n urma mea rămâne.
De-a le spun la copii,
Să nu piardă nici o zi,
Că aşa li se trec anii,
Şi cu greu se mai fac banii.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă satisfacția unui om care a muncit din greu toată viața pentru a-și crește copiii și a le asigura un viitor. Acum, la bătrânețe, vede roadele muncii sale și se simte împlinit.