trepte – Versuri.pro

Dan Botta - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Albe lespezi, voi
Flori de lună, trepte
Duceți, ape moi,
Sufletele drepte.
Prin azur plângând
Liniștite semne,
Voi durați mergând
Ceruri mai solemne.
Albe lespezi, voi
Somn dorit în drepte,
Logodite ploi
De orgoliu trepte.
Pajuri pentru gând
Liniștite semne,
Voi durați mergând
Stările solemne.

Daniel Vişan-Dimitriu - Trepte În Pustiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-nșiră prin mine și par să te-aștepte,
Când urci o cărare de vreme, pe trepte,
Atâtea și-atâtea din clipele-acelea
Ascunse-n fiorii ce-mi fulgeră pielea
Și visul cu tine în fuga de-o lume
În care pe buze-mi adoarme un nume.
Și parcă-ți sunt pașii pe-o cale pustie,
Și parcă ți-e dorul o inimă vie
Pulsând în tăcerea din drumul de ape
Ce poartă-amintiri din izvoare de pleoape,
Iar mâinile tale par umbre-n șiraguri
De gânduri oprite la treceri de praguri.
Se-aud voci născute-n ecou de tenebre,
Regrete-n veșminte de note funebre
Din cântec de leagăn al stelelor moarte
Pe trepte din tot ce le-a dus prea departe,
Și-ți pare prohodul dorințelor, ție,
Și-mi e recviem al iubirilor, mie.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Treptele Vechilor Pași

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe vechile trepte, mai urcă-n suspin
Doar pașii răzleți apăruți din senin
Din gânduri uitate, prin ani ce-au trecut,
În sipetul vremii, închis și tăcut.
Mai veseli, mai triști, dar c-un umblet vioi,
Sunt pașii făcuți prin iubire de noi,
Și urcă, pereche, pe dale de timp
În toamna ce-mi pare un alt anotimp.
E, parcă, acela în care-nfloresc
Priviri însorite din ochi ce iubesc,
Și zâmbete calde, și șoapte de dor
Din inimi ce nu cred nimic trecător.
Sunt pași peste trepte, sunt pașii ce-au fost
Prin vremuri trecute, făcuți cu un rost
Și încă mai urcă pe frunze altar
Spre lumea în care toți pașii dispar.

Daniel Vişan-Dimitriu - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Coboară pe trepte din anii ce-au fost,
Cu pași măsurați în cuvântul șoptit
De vechi amintiri ce-și mai au adăpost
În brațele clipelor când ne-am iubit!.
Oprește-te-o clipă și-ncearcă a sta
Pe-o treaptă de dor înecată-n suspin,
Ascult-o-n tăcere și-așteaptă să-ți dea,
Prin șoapte de vreme, cuvântul “senin”!.
Căci are seninul și-l ține închis
În clipe, în zile și ani de demult,
Când totul părea că trăiește-ntr-un vis
Născut în iluzii din zori de adult.
Îl simți? Îl trăiești? Mergi pe-o treaptă-napoi
Și-ncearcă, acolo, să prinzi un ecou
Din tot ce a fost, ce-am trăit amândoi
În anul din treapta parcursă din nou!.
Mai urcă, mai urcă! … La treapta de-acum,
Oprește-te, simte-o! Cuvântul șoptit
E-o parte din viața ce-ți pare altcum
Decât cea din treptele când ne-am iubit.

Georg Trakl - Cu Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu trepte roz coboară piatra lin
În smârc, râs negru, cânt de-alunecare
Făpturi din camere tot ies și vin
Rânjind în luntrea neagră moartea-apare.
Pirat ce pe canal în roșu vin
Catarg și pânze-adesea-n vânt nu are.
Cei înecați vin purpuriu în plin
Izbiți de pod. Străji zăngăne-n strigare.
Și ochii-n sfeșnic uneori scrutând
Văd umbrele pe ziduri năruite
Și-s dansatori cu mâinile-adormite.
Și noaptea ce de capul tău s-a frânt
Și morții care-n paturi răscolite
Se-nvârt prind marmura cu mâini zdrobite.

Gheorghe Tomozei - Treptele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trag după mine o Formă
prin coridoarele înghețate
(ia-ți cunoscut frângerea,
gustul)
trecută prin umilințe
și trufii carnivore;
trag după mine o Formă
alcătuindu-se din sfărâmăturile
unui turn înclinat,
cu coșul pieptului, scară,
de pe care abia auzit
lunecă un bob de sânge
încet
din treaptă în treaptă,
din coastă în coastă
din cuvânt în cuvânt.

Ion Pillat - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu legănări de pântec ca o lună,
Alunecând sub gingaș val de nor.
Își mișcă rar, din umăr la picior,
Perfectul arc ce ritmic se înstrună.
Și se destinde iar, tulburător,
Când surd tambura monoton răsună.
În juru-i gloata hanului s-adună
Cu pofte și sudălmi de călător.
Dar cântărețul orb cu turban verde,
Cum suflă lung în flaut ascuțit,
Grozavul alb al ochilor nu-l pierde.
Pe fața ei, ci lasă-ntors, să-l fure
Prin suflet scări de sunet, adâncit
În jocuri de imagini tot mai pure.

Ion Miloș - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De când cu atâta reciclare
Nimeni nu-și mai face meseria
Croitorii nu mai cos haine
Acum discută despre spații literare
Și neantul structuralist
Poeții explică în piață
Cum se fac acele de gămălie
Juriștii curăță pomii de omizi
Asasinii zâmbesc cu țigara în gură
Medicii matură lenevia din birouri
Și le stropesc cu parfum de trandafiri
Femeile sunt la ședință
Revoluționarii reabilitați
Trăiesc retrași și blânzi ca melcii
Un pictor strigă de pe schele
Lumea nu se schimbă, Doamne!.

Nichita Stănescu - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Alergam pe o platformă infinită de beton
alergam.
Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeam
vederea platformei era amplă şi infinită
şi n-o mai vedeam.
Alergam pe-o platformă infinită de beton
alergam.
Deodată-un ţiuit şi platforma s-a rupt pe orizontală
şi am căzut din dimineaţă spre seară, spre foarte seară
pe o altă platformă de beton infinită
alergând,
din tăcere neauzind, din vedere nemaivăzând.
Alergam alergând şi deodată
un ţiuit
platforma s-a rupt pe orizontală
şi iar am căzut dinspre dimineaţă spre seară
spre foarte seară,
pe o platformă de beton infinit
când alergam, alergam, alergam,
alergam.

Adam Mickiewicz - Treptele Adevărului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt adevăruri pe care înțeleptul nu le ascunde,
Și unele pe care doar propriului popor le spune;
Sunt adevăruri pe care doar prietenilor casei le șoptește,
Și altele pe care în fața nimănui nu le grăiește.
Traduceri – Nicolae Mareș
Adam Mickiewicz – Versuri alese