Versuri corectate și adnotate
Ce dor mi-e să-mi revăd vechiul oraș,Fără rigoarea sticlei în metal înfiptă;Să merg de Paști și lui Christos să-i fiu părtașCu alți copii… Cum mintea mă incită!Ce zile lungi erau, cât o speranță,Totul mi se părea o sursă de surpriză,Fiindc-orice mâine își avea o importanțăȘi oric-eșec trecea în vânt… O mică briză.Prietenii mi-erau mai mulți … Citește mai mult
Am vrut să-ți spun un șuier de finalȘi bate vântul, trist ecou de ploiMă-neacă muchia unui valȘi nu mai pot veni-napoi..Ne despărțim, dar cine e de vină..Eu sau tuDar șanse-or să mai vină..Chiar tu mi-ai spus că eu am greșit prea mult..Și ai avut mereu ultimul cuvânt..Ultimul cuvânt..Ultimul cuvânt..Îmbracă-te în haina ta de galăȘi du-te … Citește mai mult
Răsare luna palidă pe dealuri,Pe văi se lasă bruma argintie:Erau atuncea alte idealuriCe niciodată n-au să mai revie.O, tu, ce tremuri, apă curgătoare,Pe prundul gârlei din pustietateÎntinde-ți brațul dorului ce moareȘi unda rece buzelor curate.Și du-mă dus cât ține-n zări câmpia:Voiesc să dorm în brazdele cu soare,Pe unde cântă vara ciocârliaȘi umblă trista straja de … Citește mai mult
Ce mai faci?De când nu ne-am văzutȘtii câte stele au răsăritȘi câte au căzut?Ce mai zici?După atâta timpSpune-mi că florile înflorescNu s-au ofilitZi-mi ce mai faci tuDacă ți-e bineDacă la mine te gândeștiZi-mi dacă îți placeViața ta nouăDacă e chiar ce îți doreștiCe mai faci?Care e viața ta?Ești parcă mai frumoasă azi,Decât erai cândvaCe mai … Citește mai mult
Inima noastră când s-a născut,a cântat din cornuri de lut.Dacă vuiește, ori stă să se culce,vocea pământului e dulce.Nimeni nu poate să ne despartă de noi,de suntem oameni ori poate eroi.Crește într-una mărețul univers –să-i dăm ocol cu un vers.Cu viitorul, cu îndepărtatul trecut,vorbim prin cornuri de lut.
Lucruri rotunde, lucrurimai departe dacă vreți voi să trăiți,s-a adus pe lume tăioasă o sabiepentru degetele celor fericiți.Ei dușmani și tot ei luptători,gândurile sunt lucruri din trecutale căror cadavreîn spațiul acesta n-au mai încăput.De câte-o ființă toate aminte își aduc,a fost mai demult un animalsmuls din mare și mâncat,duhul lui stă neîngropat pe mal.
O broderie albă stă pe-un scaun, ca o spumăŞi-un fin miros de-o răcoare caldă se strecoarăPrintre mobilierul lăcuit de ochii ce-ai lăsat să şteargă orice urmă,De-atingeri.. E dormitorul; un iatac de-amor în ramă, dintr-o vară.Şi pieptenele, lângă un ruj, zâmbeşte cu toţi dinţiiSub buzele-nroşite diafan, sculptate-n lemnDe abanosu-ţi păr, în mlădioase fire de-un penel din … Citește mai mult
M-am săturat să schimb pământ,Să-mi răsădesc mereu tulpina;Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând,Nici ape nu-mi cresc rădăcina. M-am săturat să îmi schimb oameni,Să mă încarc cu crengi de poameCe nu am timp să coc; cum sameniȘi n-ajungi să-ți astâmperi foame. M-am săturat să pierd iubiri,Să-mi rup din inimă, ce-i una,Neobosită-n amăgiri;Că nici ea nu va … Citește mai mult
Te uită, toamna-n suflete se lasăși ne aduce ce-am dorit un an!Croindu-ne din frunze un ghiozdan,să-i fim elevi în ultima ei clasă,Unde se-nvață rostul și menireade-a ne iubi-n neștire, cu nesaț,și-ntinsul și de mână și de lațîn care să cădem mimând uimirea!Unde-i trecuta toamnă, când, ehei,erai cea mai femeie din femeiși aruncai cu frunze moarte-n … Citește mai mult
De n-ai fi stat alături de mineCând pentru mulți eram ca un ciumat,N-ar fi rămas nimic dintr-o iubire,Iar eu de mult, de mult te-aș fi uitat.De n-ai fi fost cu inima curatăCând hăituit eram prin munți, fugar,Eu nu ți-aș fi trimis atunci scrisoarePe-o coajă-ntunecată de arțar.