De-un timp, se cere tot mai mult
și tot mai des de mult se cere
-în lipsa de orice apropiere-
din ce-am pierdut.. Ocult tumult!.
Suntem alături mașinal,
uitați de noi, doar „un aquis”
-câștig de fiecare zi-
mimând amor în teatral.
Aș vrea să ies, să nu port vină
de-aducere nefericire,
-căci mor, de tristă ai privire-
aș vrea iubiri să dau, rutină!.
În lumea asta de interese
urlu să spun că nu e cost
s-ai dragostea nesecat rost,
Evele lumii s-ai mirese!..
.. Le-aș vrea la fel pe ele, pure,
nude de gol, doar consonante!
Să ne citim pierduți în Dante
le-aș vrea din nou, fete.. mature!.
Zăresc pe hol un chip de divă
cu bucle sub băscuță crem,
cu ochi velur de undelemn
și c-un Don Juan, deopotrivă..
.. De-un timp de-atunci! Sunt fermecat
de izul de dorințe caste;
mi-e dor de micile năpaste
ce se topeau în albul pat!.
Mă rog la firul meu de stea
să reînviem la vechi tactism;
drogați, plonjați în misticism..
Ceva așa.. de-a dragostea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința pentru o dragoste pură și intensă, pierdută în timp. Naratorul tânjește după intimitate și conexiune autentică, simțindu-se captiv într-o lume superficială și lipsită de pasiune.