Versuri corectate și adnotate
Strigă vânători, lătrat;După dealul brun și cruceIazu-oglinda oarbă-și duce.Uliul țipă sus curat.Peste miriște și drumNeagră-o pace înfioară.Printre ramuri boltă clară;Calm doar râul curge-acum.Pește și vânat se-ascund.Suflete albastre bateSumbre căi să uiți de toate!Secera ia alt chip și gând.Vieții drepte: pâine, vin,Doamne-n mâinile-ți preabuneCapăt sumbru omul pune,Vină-ntreagă, roșu chin.
Sus pe dealuri toamna pune,Miriști galbene-n lumină,Arături ca de cărbuneȘi mohoare de rugină..Și mohoare de rugină..Sora soarelui, bătrână,N-are ochi ca să-l mai vadă.Stă cu capul în țărână,Așteptând neaua să cadă..Așteptând neaua să cadă..Rânduri, rânduri, spre câmpieSe perindă nori de plumb,Peste larga simetrieDe coline cu porumb..De coline cu porumb..Sora soarelui, uscată,În visul verii legănată,Simte toamna cum … Citește mai mult
Legendele s-au dus de pe pământ,Și spiritul ce-a fost se va întoarce,Se-ntorc la oameni cu învățământIar noi din firul ei ne toarcem.Imagini din trecut nu-s părăsite,Natura le reține strânse-n fier,Când vara trece-n toamnă, spre sfârșite,Duhul plecaților se vede-n cer.În scurtul timp s-au terminat prea multe,Țăranul ce în vremi ara cu plugulVede în urmă timpul ce … Citește mai mult
Cer roșu-portocaliu…Rafale de vânt zbuciumăÎnsângerații ciorchini ai scorușului.Alerg să prind calul ce goneștePe lângă sticlăria oranjeriei,În lungul grilajului bătrânului parcȘi a heleșteului cu lebede.Flocos, roșcat, alăturiSe-aține câinele meu credinciosCe-mi este chiar mai scump decâtFratele meu drept,Câine pe care, de-o fi să moară,Îl voi ține minte toată viațaCe-mi va mai fi dată.Bătăile copitelor se-ntețesc,Praful se ridică … Citește mai mult
E toamnă, frunza cade rară;Vânt trist pe-a codrului cărări;Și cântece, și primăvară,Eu le-am lăsat pustii pe mări.Cer blând, senin, lucea pe dealuri,Dar calda-i rază a secat;Nu mai ard flori pe-a mării valuri,Austrul cântul și-a curmat.S-a scurs deșarta-mi tinerețeCu anii vitregilor sorți;Trist, suflă toamna prin ostrețe,Și-n inimă-mi tânjesc spre morți.
Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,De viață, de iubire, de vis. Sunt ostenit.Prin parcul meu de vise imens și veștejit,Tu ai trecut ca toamna atotveștejitoare.De viață, de iubire, de vis, sunt ostenit.În heleșteul verde, cu apele murdare,Vezi pâlcurile repezi de păsări călătoare,Trecând, ca umbra spaimei, c-un strigăt prelungit.Prin parcul meu de vise imens … Citește mai mult
În codrul argintiuPe lângă plopii vechi,Mă tulbur cu un gândSă stau, s-adorm visând.Și-atunci când mă trezescSă mă trezesc râzândC-am adormit visând,Un codru liniștit.