Time – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Melancolie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am la rabat melancolie,
C-am strâns prea multă și m-apasă
Pe aripi, veșnic într-o vrie
În transa unui alt… acasă.

Misterios e nepătrunsul,
Neînțeles, de timp trecut,
Prezent ce-acum trăiesc… Recursul
E-n fond un viitor trecut!

De suntem toți, primar, fărâmă
De-un Univers în răspândire,
Atunci suntem și frunză, râmă…
Rememorați o omenire!?

Privesc, ca Nostradamus, jar,
Să delirez de toxic gaz,
Mă mestecând în timp, mojar,
Să-mi sorb trecutul din necaz…

… Că n-am uitat oricum sublimul,
Rămânând singur el licoare
Endomorfinică… un stimul,
Lăsându-și numai iz de floare.

Îmi pierd și timp -ce am puțin-
Cu gând mereu ce las urmă
Iubind, să gust din vechiul vin,
S-aleg din bile… ce-am în urnă.

Sunt veșnic anticariat,
Sedus de timpuri, în culori
Cu patinări de pastelat,
Ce-mi dau în iris picuri-flori.

Sau poate sunt un fortunat,
Căci pot trăi doi simultan;
Eternul vis înaripat
Și, altul fizic, doar alean.

Ori sunt un specimen vetusc,
Resuscitat din agonie…
Norocu-și agățând de-un vâsc
Pe-o râpă… de melancolie?!.

Și-acum mă uit la flori, pierdut
La verdele crud din grădină,
Săpând în viitor, trecut…
Ce încerc să port în gând, patină…

Nichita Stănescu - Stare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Până la urmă cade sub inimă
alunecând de pe ea, – o mască sonoră.
Carnea străvezie a orelor
e mai pietroasă, cu fiecare oră.
Linia frântă de fulger pieziș
ia locul privirilor goale.
Totul se trage în jurul meu, înapoi
în largi și reci rotogoale,
și rămân drept – (e un fel de a zice)
drept ca firul de plumb spânzurând
la muchia roșie, nezidită
a unui singur și singur gând.

Mircea Ciobanu - Scara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Atunci se va vedea şi nici atunci.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut şi ros atâtea dungi –
ori spaţiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci şi nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, şi umbra care-nşeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
şi-a lucrurilor puse la-ndoială.

Dinu Flamand - Iar Singura Vizibilitate a Timpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iar singura vizibilitate a timpului era vântul
prin ramurile de afară.
Aduecea uneori cu degete de copil
zgomotul râului
dinspre arini.
Treceau cu fulgii lor șoptiți norii
pe chipul adolescentin al mamei.
I se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea.
Trei portocale palpitau la fereastră
în frigul intermediar.
O nouă inocență era posibilă.
Iar în vreme ce amintirea își alăpta uitarea
viața continua

Nina Cassian - Psi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Timpul petrece-ncet.
Noi să sperăm că nu vine
nimeni flămând de Poet.
Totuși, mi-e dor de oricine,
chiar de-o pisică. Bucegii
pante eroice sapă.
OMUL anunță: exegi…
Tace vertebra de apă.
Casa e ultima-n noapte.
Stă farfuria pustie.
Cred că-au ajuns la o mie
șoaptele fără de fapte.
„O”, sau „oho”, sau „ei și?”
Iată, așa se petrece
timpul, din mie în zece,
timpul zadarnic și rece
al continentului Psi.

Mircea Ivănescu - Inserare de Amiază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înfrântă lumina, și obsesiile mele, demult,
răsturnate într-o lume a sunetelor închise
pe ziduri oarbe, la care să stau privind, fără vorbe,
și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.
Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urât
de sub degete – și chinuitoarea lumină de atunci
acuma însemnând altceva – destrămarea imperială
a timpului când privești o ființă, și se sfărâmă
privirile, și nu mai au continuare.
Și ce mai încerci
să ridici în mâini sunt dare de fum și cu arse
contururi – și cu lumina de calcinare imperială
arzând pe o față, coborându-i în păr – și coborând
pe umerii celor din jur când își întoarce fața cu multă lumină
spre ei.

Dragoş Vrânceanu - Au Crescut Secolele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Au crescut secolele
încet sau mai iute –
uneori în letargie,
alteori izbucnind în clipe
mari cât sorii din stihie.
Au dat şi înapoi,
trăgându-se-n păduri
şi astupându-şi cu mâna
uriaşele guri.
Apoi s-au revărsat cântecele câteodată
peste câmpie,
ca Dunărea umflată.
Au crescut secolele mereu –
într-una greu,
sub vânt, sub ploaie, sub arşiţa mare
ca un pântec de săpătoare.
Au crescut secolele de norod,
Până la rod.

Nina Cassian - Macheta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Până la ciocnirea cu soarele
Nimeni n-o să observe decorul.
Coroanele mâinilor, paharele,
Au căzut și le-a băut covorul.
Din trufia foștilor regi
Și gestul înalt zugrăvit
A rămas un cartier de poteci
Pentru musca, vârf de grafit.
Sus, pe cadranul inutil gradat,
Timpul fuge cu piciorul ridicat.

Christian W Schenk - Prefața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Primul cuvânt se așază pe o foaie
Împerechiat cu semne și simboluri,
Apoi furtuna vieții îl îndoaie
Rupând din sine tot mai multe goluri.
Tot mai adânc se-apleacă nemurirea
Speranței care-ntețește
Amprenta trecătorilor, iubirea –
Abia a început și se sfârșește
Uitându-și pana, pagina și firea.

Ana Blandiana - În Satul În Care Mă-ntorc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În satul în care mă-ntorc.
În satul în care mă-ntorc
Ceasuri cu cuc sfarmă vremea
Și mari bucăți de tăcere
Zac sparte în praful din drum.
Acele se învârt cu hărnicie,
Arătând mereu ceva de neprivit.
Orele au căzut de mult,
Acele aleargă fără sfârșit
Și dezorientat, când și când,
Cucul apare și-anunță
Sfârșitul lumii, cântând.