tarina – Versuri.pro

Serghei Esenin - Glie-A Mea Fără de Vlagă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Glie-a mea fără de vlagă,
Țarini veștede la chip,
Numai crânguri și pârloagă
Și o limbă de nisip.
Stă biserica uitată
Și-și împlântă crucea sus.
Cucul n-ai să-l vezi vreodată
De pe-aceste locuri dus.
Primăvara, când se-ncarcă
De puhoaie-acest meleag,
O sudoare sacră parcă
Scaldă traistă și toiag.
Ochi tânjind spre nu știu unde,
Fețe arse de pământ,
Lin, făptura se pătrunde
De-o-ntristare-a Celui-sfânt.

Magda Isanos - Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș cânta liniștea din ograda mea
Seara – când crește în cireș o stea –
mă mai uit o dată la curechi și bostani,
că sunt plugar de-atât amar de ani.
Fața dumnezeului meu e-mblânzită.
Când mângâi pe grumaz câte-o vită,
sau când m-aplec să culeg un trifoi,
văd urma lui în țarină la noi.
Cea mai frumoasă unealtă e coasa!
Cine-i toarce păpușoiului mătasa?
Eu cred în dumnezeul țarinei mele –
printre cartofi dormind ca printre stele.
Nu mă mai tem de fulgerul lui; e-un amnar,
Dumnezeu, ca și mine, -i plugar
seamănă, pune vie, culege.
Uneori nici n-așteaptă să lege..
Și pe mine-o să mă strângă-ntr-o zi.
Am să mă culc, n-am să mă pot trezi.
Chipul lui din nori va zâmbi:
„Ioane, astăzi nu mai este zi”.

Jorge Luis Borges - Acevedo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tot Acevedo astăzi te numești
Moșie a bunicilor, câmpie
Nedefinită, țarină și glie.
Doar în închipuire știu cum ești.
Trec anii-n goană. Am îmbătrânit
Și n-am văzut pierzându-se în zare
Hotarele pe care ei, călare,
Le cercetau din zori la asfințit.
Pământ e peste tot. L-am cunoscut
În Iowa, -n țara sfântă ori pe munte,
Printre grădini, în Galilea, unde
Atâtea drumuri Hrist a străbătut.
N-am rătăcit cărarea. Astă cale
E și a mea, -n dorință și uitare.

Ion Pillat - Vlad Plugarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară;
Am față aspră și tăiată-n lemn,
De satul meu mă leagă strâns o sfoară
De țarină și sapa mea de lemn.
Eu nu cunosc sub cer decât pământul
Mai negru ca o pâine de secară.
Dă-mi, Doamne, să-mi călească legământul
Un plug, doi boi și brațul care ară.

Ion Pillat - Plopul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Născut din țarină spre cer se-avântă
Ca un izvor de ramuri și de foi…
Și doru-l mână, norilor, spre voi,
Dar lutul rădăcina-i înmormântă.

Vioară e – și-n vântul serii cântă.
Ce suflet plânge în buștean greoi?
Ce gând de aur piere prin noroi,
Căzându-i frunza, aripa lui frântă?.

Când va suna a Morții grea secure,
Atunca doar, din lemnul de pădure,
Din flăcări fumul alb o să învie.
Plutind senin pe-al cerurilor larg…

Sunt, Doamne, plopul cel legat de glie
Întins spre infinit ca un catarg.

Nichifor Crainic - Poetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Șesuri natale).
De mic, o tată, m-ai crescut în dorul
De-a tălmaci a firii largă carte,
Mi-ai revărsat în inima fiorul
Câmpiilor desțelenite-n marte.
M-ai dus în fața zărilor deschise
Și soarelui i-am îndurat arsură;
În sufletu-mi buchetele de vise
Au înflorit când înflorea răsură.
Cânt tu arai, cu-un tril de doina-n gură,
Sub arcul cerurilor unduiate.
Am învățat a versului măsură
Din simetria brazdelor arate.
Din zborul ce-l grăbește ciocârlia
Am învățat aprinsele avânturi,
Și ritmul care naște armonia,
Din legănarea grânelor în vânturi.
Tu scrii și-acum cu plugul, primăvară,
A țarinii mănoasă poezie;
Eu, grea dar dulce, mi-am primit povara
De-a zugravi divină-i măreție.
Și-n vis, când noaptea își resfiră-n slavă
Luciosul par gătit cu flori de aur,
Prielnicele zâne din dumbravă
Mi-adus zâmbind ghirlande verzi de laur.

Alexandru Vlahuţă - Sămănătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pășește-n țarină sămănătorul
Și-n brazda neagră, umedă de rouă,
Aruncă-ntr-un noroc viață nouă,
Pe care va lega-o viitorul.
Sunând, grăunțele pe bulgări plouă:
Speranța, dragostea lui sfântă, dorul
De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul,
Le semăna cu mâinile-amândouă.
Trudește, făcătorule de bine,
Veni-vor, roiuri, alții după tine,
Și vor culege rodul, bogăția.
Tu fii ostașul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob să odrăslească mia,
Cu sângele tău cald stropește glia!