taram – Versuri.pro

Sadâc Fatma - De Când Exilată Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când exilată sunt
Pe tărâmul tău cuvânt
Am uitat lumina lor
Și-n iubire mă strecor
Și-mi țin zilele în mâini
Rumene ca niște pâini
Și-mi țin nopțile sub pleoape
Tremurând ca niște ape
Pe un țărm de ametist
Și exist, exist, exist

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Dublului Tărâm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În visul meu, pământul de sub ape
e-un alt tărâm și-mi este, uneori,
un adăpost de vis, iar alteori,
coșmarul ce se zbate pe sub pleoape.
Când este visul bun, tărâmul este
domeniul meu de mare cavaler,
temut, iubit și ocrotit de cer,
în lumea de legendă sau poveste.
Dar dacă este celălalt, coșmarul,
tărâmul meu, de ape inundat,
e-nvăluit de flăcări la hotarul.
În care Soarele își stinge-amarul
întregii zile cât a căutat
stăpâna nopții, ce l-a fermecat.

Emily Dickinson - Sicriul - E Un Mic Tărâm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sicriul – e un mic tărâm
Ce poate închide-n el
Un cetăţean din raiul sfânt,
Cu trupu-i mititel.

Mormântul – un bârlog restrâns,
Dar cât un soare-aprins –
Cât mările de pe pământ
Şi-uscatul necuprins.

Privind la cel ce spre răgaz
Îşi duce un amic –
E ca un spaţiu nemilos
Ce nu iartă nimic –

Serghei Esenin - Tărâm al Ploii și-al Furtunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tărâm al ploii și-al furtunii
Al migratoarelor tăceri,
Ți-e ruptă-n două pâinea lunii,
Uitată singură pe cer.
Pe șanțuri lobodele-și sună
La vânt cănacii zmeurii.
Pe-un vârf de nour, ca o prună,
O stea se pârguie-n tării.
Din nou, pe-același drum de țară
Colind, cu tot infernul tău,
Și holdele de primăvară
Mi-aduc mireasmă dinspre tău.
Pe mlaștini, dansul vag al ceții…
Dar și sub norul cel mai des,
Un inefabil al vieții
Îți umple dâlmele pe șes.

Tudor Arghezi - Noi Moștenim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noi moștenim acest tărâm
De la măritul Imarat din Rim.
Blagoslovit să-i fie osul
Că și-a trimis încoace și prisosul,
Și legene-i țărâna și mormântul
Și-adie-i-le vântul.
Ne-ncise țărâna cu brâu
De râuri și-i urzi năframă
Jur-împrejur, de grâu.
În soare bate-a zale de aramă.
Strămoșul lui făcuse dintr-o piele
Hotarul țării sale nou,
Împrejmuind cu noduri de curele
Croite din spinarea unui bou.
– „Socot cureaua, -zise, – ca un zid:
Pe cine-l sare îl ucid”.
Și fratele lui geamă, este scris
Că l-a sărit în râs. Și l-a ucis.
Dar cel puțin, mărite Împărate,
Acela i-a fost frate.