sufocare – Versuri.pro

Dinu Flamand - Mit Sumerian

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ziua duhnește în bălării… dis-de-dimineață
te întorci cu borcanele de iaurt;
de îndată ce îmi vorbești naști un cosmos meschin:
ratele de plătit, gazele, pâinea palidă tot mai improbabilă…
Aduci acasă din troleibuz
toate privirile de contabil ce te-au fișat
acum, în anul bisect, în acest apendice al timpului.
Am citit că sumerienii făceau la fel:
nășteau toate lucrurile pronunțându-le.
Atunci, ce e golul din noi fără nume?
Și cum să numesc sufocarea de zi cu zi, ghimpele
aerului, apa tulbure pe care o refuză și aspirina…
Spune tu, isteațo, cum se pronunță „mâine”
când nu știm cum să-l ademenim pe sub ușă
cu magnetul?

Christian W Schenk - Ca O Liană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu gândurile răvășite
Eu am crescut în tine,
Ca o liană m-am înfipt
În coaja ta fragilă
Și m-am cuprins cu atât drag
De ramurile tale.
Din mugurii ce s-au ivit
Coroană ți-am făcut
Și am băut nectarul sfânt
Din seva ta de lacrimi.
Dar a venit de-odată-un vânt
Și m-am ținut de tine
Să nu mă spulberi răvășit
În gândurile mele.
Când dimineața m-am trezit
Stăteam pe-un ciot de lemn
Uscat – și eu ca un păcat
De ger – din nord venit –
Uitasem răvășitul semn:
Crescând te-am sufocat.

Christian W Schenk - Obsesie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cred că am încercat o dată
să respir noapte;
şi mi-a reuşit.
Bezna m-a umplut până-n rărunchi!
Am plutit printre stele,
am sărutat luna,
am răsfoit nocturnele frunze
ale copacilor seculari….
Dar… au venit zorii şi m-am sufocat.

Christian W Schenk - În Mine Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu gândurile răvășite
eu am crescut în tine,
ca o liană m-am înfipt
în coaja ta fragilă
și m-am cuprins cu atât drag
de ramurile tale.
din mugurii ce s-au ivit
coroană ți-am făcut
și am băut nectarul sfânt
din seva ta de lacrimi.
dar a venit de-odată un vânt
și m-am ținut de tine
să nu mă spulberi răvășit
în gândurile mele.
Când dimineața m-am trezit
stăteam pe-un ciot de lemn
uscat – și eu ca un păcat
de ger din nord venit –
uitasem răvășitul semn.
Crescând te-am sufocat!

Camioane In Multime - Toxic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eram amândoi tot timpul de mână
Oriunde mergeam erai ca o umbră
Dar tu mă iubeai
Erai sincer și nu știai
Că-mi trebuie aer mai mult
Că vreau libertate, e prea mult.

Refren:
M-ai intoxicat
M-ai asfixiat
Nu pot respira
M-ai intoxicat
M-ai exasperat
Cu iubirea ta.

Am vrut să îți spun să mă lași în pace
Am stat, m-am gândit, în loc nu-mi mai place
Știu sigur ce vreau și nu pot tot timpul să stau
De mână cu tine mereu
Vreau iar să respir, să fiu eu.

Refren:
M-ai intoxicat
M-ai asfixiat
Nu pot respira
M-ai intoxicat
M-ai exasperat
Cu iubirea ta.

Știu sigur ce vreau și nu pot tot timpul să stau
De mână cu tine mereu
Eu vreau libertate, să fiu eu.

Refren:
M-ai intoxicat
M-ai aglomerat
Nu pot respira
M-ai intoxicat
M-ai asasinat
Cu iubirea ta
Cu iubirea ta
Cu iubirea ta
Cu iubirea ta

' de Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am ceva când mă ia dorul de tine,
De tine.
Nu se înțelege nimeni cu mine,
Cu mine.
Dau cu tot ce apuc și fac prăpăd,
Nu mă calmez până nu te văd.
Păi fac așa fac eu când mi-e dor de tine,
De tine.
Nu se înțelege nimeni cu mine,
Cu mine.
Dau cu tot ce apuc și fac prăpăd,
Nu mă calmez până nu te văd.
Când mă ia dorul de tine,
Zac câte două-trei zile,
Și pastile dacă-s lua,
Tot nu mă pot vindeca,
Că tu ești rețeta mea.
Oooooo
Zac câte două-trei zile,
Și știu că m-ar face bine,
Dacă ai fi lângă mine.
Păi sunt ca un copil când sunt cu tine,
Cu tine.
Ești îngerul meu ce-mi face bine,
Doar bine.
Când nu ești tu parcă mă sufoc,
Simt că nu mai am aer deloc.
Păi sunt ca un copil când sunt cu tine,
Cu tine.
Ești îngerul meu ce-mi face bine,
Doar bine.
Când nu ești tu parcă mă sufoc,
Simt că nu mai am aer deloc.
Când mă ia dorul de tine,
Zac câte două-trei zile,
Și pastile dacă-s lua,
Tot nu mă pot vindeca,
Că tu ești rețeta mea.
Ooooooo
Zac câte două-trei zile,
Și știu că m-ar face bine,
Dacă ai fi lângă mine.
Când mă ia dorul de tine,
Zac câte două-trei zile,
Și pastile dacă-s lua,
Tot nu mă pot vindeca,
Că tu ești rețeta mea.
Ooooooo
Zac câte două-trei zile,
Și știu că m-ar face bine,
Dacă ai fi lângă mine.

Fadwa Tuqan - Orașul Meu E Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În ziua-n care cunoscurăm moartea și trădarea,
se retrăgea mareea,
fereastra văzduhului se-nchise,
și-orașul meu își reținea suflarea.
În ziua-n care se destrămau talazuri
și-n care-ngrozitoarea pasiune își etalase chipul,
speranța devenea cenușă;
Orașul meu, cel trist, se sufoca
și-și înghițea durerea.
Fără ecouri, fără urme,
copiii, cântările s-or pierde.
În timp ce se dezbracă, cu talpa-nsângerată,
tristețea se târăște prin oraș;
o liniște înfiptă ca un munte,
obscură ca o noapte;
tăcere-ngrozitoare, târând
a-nfrângerii și-a morții greutate.
O, tristul meu oraș cel amuțit!.
Se pot incendia în timpul recoltării
și fructele, și grâul?.
E dureros acest sfârșit de drum!.

Mi ciudad está triste.
El día en que conocimos la muerte y la traición,
se recogió la marea,
las ventanas del cielo se cerraron,
y la ciudad contuvo sus respiros.
El día del repliegue de las olas, el día
en el que la pasión abominable abrió la cara,
la esperanza se redujo a cenizas,
y mi triste ciudad fue asfixiada
tragando mientras el dolor.
Sin ecos ni signos,
los niños, las canciones, se perderán a sí mismas.
Mientras se desnudan, cubiertos de sangre los pies,
la tristeza se arrastra por mi ciudad,
un silencio plantado como la monta,
oscuro como la noche
un terrible silencio que transporta
el peso de la muerte y la derrota.
¡Ay, mi triste ciudad enmudecida!.
¿Las frutas y el grano pueden por lo tanto ser quemados,
en el tiempo de la cosecha?.
¡Doloroso el final de la ruta!

Ingeborg Bachmann - Memorial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lucrurile
coșul pentru pâine
ritualul dimineții
și cele două cești
mai știi încă
ritualul dimineții
cine îți întinde mâna
peste masă
unde s-a păstrat.
În nopțile mele nedormite
îmi afum locuința
cu ministranți
tot mai plătesc
bacșișurile și opresc
furtunile
doar în amintirea mea
mai stăruie furtunile
vin măturătorii
ei spală o stradă
ce duce în sus
dar mâinile tale în jurul
gâtului meu și pământul
pe obrazul meu de flori,
cineva strigă poliția
eu strig către cer
să se desprindă aceste mâini
ce îmi sugrumă strigătele.
Ce s-a ales de grădina mea,
cine mi-a smuls
florile, pe cele albastre
mai cu seamă, care
urmau să înflorească,
și copiii mei
aproape le-ar fi zărit.

Nichita Stănescu - Alte Chei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Alte chei.
Ramâne feșnic nedeschisă poarta aerului.
Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
noi încercăm s-o deschidem cu păsările
noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.
Dar rămâne închisă poarta aerului.
Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei,
nu-i așa?
rămâne veșnic închisă poarta aerului.
Mă sufoc, iubito,
mă sufoc de acest crivăț violent,
de acest simun care plânge.

Nichita Stănescu - Prăbușirea Unui Vultur într-Un Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni,
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.
Ferească-mă, să stea și cerul cu stele în mine.
Prea puțină mi-e viața, încât
dau liber vederii și razei ei
dau liber.
Atâta vă rog, scoateți-mi din plămâni pe vultur.
Am să-l duc în spinare să-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar vă rog, scoateți-mi pe vultur din plămâni.
Mă sufoc; penele lui îmi umplu respirarea.
Străin de moartea mea
e vulturul mort.