Versuri corectate și adnotate
De ce mi-e tristă fiecare toamnă,Bătut cu vânt în picuri și cu frunze,Spălat cu ploi de tot ce-avusesem muzePe-ascuns.. De ce mă-ndrept, încet, spre iarnă?.Se moare fizic timpul, anualMă păcălind că-i doar moral, un ciclu;Pierzându-mă perpetuu-ntr-un periplu,Fără de-ntors.. În solul de fundal.Mă pierd din mine într-un melancolicLa trist repetitiv de Nou de An;Un mincinos, că … Citește mai mult
Să mai cred vreo dată în tine?Tu nu știi, tu nu poți, dar ce vrei de la mine?Nu-i de-ajuns că trăiesc cu texte plineDe agonie și extaz, rupe orice amintire.Nu sunt personajul cel mai perfect,Nu mă ascund, nu joc actorie, nu sunt drept.Și când se lasă cortina, aștept să râd, dar dincolo de toate eu … Citește mai mult
Când m-au lăsat,Când îmi purtam ramolit sufletul,Liniștit și neprevăzutM-a apucat Domnul.Deloc cu trombon,Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,N-a venit în zi sorită,Ci nocturn cu luptă.Și orbind, s-a stinsVăzul trufaș. M-am desprins de junie,Pe el, seninul, mărețul,Îl văd în vecie.
După geamul terariuluireptileleciudat de inerte.O femeie întinde rufeîn tăcere.Moartea stă nemișcată.În adâncul pământuluialunecă sufletul meutăcut, precum o cometă.
Timpul și iubireaBucuriaȚipetelor noastreFulgera barba ceruluiRouaCaptivă a spiritelorÎncătușate de blestem
Ca și cum viața nu ne-am duce-o în păcatȘi chiar de facem răul suveranCu minți zdrobite după ban,Visăm – fără de drept – destin s-avem iertat.N-ați învățat că-n fond viața-i un chin;Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?Divinu’ își ia ce-i pur, pe protejații.. de blesteme;Nelegiuiților le lasă suferința lungă într-un meschin!.Organ noi venerăm … Citește mai mult
Ce sunt lacrimile? Părerea mea este că ele nu sunt simple picături de apă. Vin din suflet, din durerea pe care o simte sufletul și inima ta când obosesc să mai lupte pentru persoana iubită. Când sufletul tău plânge pe dinăuntru și asta provoacă cel mai de temut lucru, tristețea… care chiar dacă încerci să … Citește mai mult
Am sufletul priponit,Ca un mânz focos era fugar,Că în zadar l-am gârbovit,În zadar l-am gonit, în zadar.Dacă vedeți în Câmpul Ungar,Un mânz însângerat, spumat, prins:Tăiați-i frânghia,Că e un suflet maghiar, trist.
Fereastra sufletului.Ascultă, deschide o fereastră pentru Dumnezeuși începe să te încânți pe tine însuțiprivind cu atenție către El prin deschidere.Înțelepciunea iubirii estede a face această fereastră în Inimă,deoarece sufletul este atunci iluminatde frumusețea Iubitului.Privește neîncetat către chipul Iubitului!Ascultă, aceasta este în puterea ta,prietene.
Veghează, o suflete tare,Și ținta păstreaz-o în Nord,În ciuda ispitei ce-apareÎn apa cea lină din port.Întoarce-ți privirea tot sus!Departe de șesuri domoale.În aerul liber te-ai pus?Tot mai adânc taie-ți cale.Cu pânzele veșnic umflate,Din cer până la marea ce-o tai,În mijloc de unde mișcate,Cărarea ta sigur s-o ai.Să fugi de pământul-nchegat,De zările strâmte-n hotare:Spre spațiul nelimitatPlutește … Citește mai mult