strain – Versuri.pro

DMC - Străin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pari a fi o stea
Te văd peste tot
Te simt peste tot
Timpul stă pe loc

Eu știu ce vreau, te vreau pe tine, ah tu unde ești?
Stelele stau doar pe cer, de unde ești, pari din povești?
Luminezi atât de tare, privirea, farmecul tău
Haide, fii doar a mea
Iar eu, sunt doar al tău!
Te-aș păstra doar pentru mine, (doar în inima mea)
Te-aș iubi numai pe tine, (da’ nu-i ok așa!)
Te văd pe cer, nu pot să te ating, să te sărut
Da’ crede-mă nici de-ar fi să vreau nu aș pune punct
Visez cu ochii deschiși, când te voi săruta
Când eu pe tine te visez da’ altele-mi fură privirea!
Vreau, te vreau, te simt, să te simt, să te văd,
Da’ nu pot să te simt să te sărut, în ochii tăi mă pierd
Luminezi atât de tare, atragi priviri după tine
Da’ cred c-o faci intenționat să mă faci gelos pe mine?!!
Pari a fi o stea
Te văd peste tot
Te simt peste tot
Timpul stă pe loc

Nu sunt un străin, da’ așa mă faci să mă simt
Și îmi întorci spatele când strig că după tine vin
Pare că nu mă vrei, eu sunt aici tu acolo sus
Ai sute de stele lângă tine care-ncă n-au apus
În viziunea ta, lumea mea e diferită
Tu apari doar noaptea și când strălucești pari fericită
Nopțile nu am somn, sute de țigări fumate
Stau și te privesc pe tine, sunt la geam noapte de noapte
Ah, și mor de ciudă că nu poți fi a mea
Ah, și mor de dor, nu de dorul altcuiva
Și te privesc, visez, tu nu mă bagi în seamă
Te rog, lasă-mă să-ți aflu numele, tu scumpă doamnă
Ești atât de rece, tu nu mă vrei, da’ eu te vreau
Indiferența ta mă ține departe, Ok! CEAU

Varf Carpatin - Râpa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1. La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist și avea hainele rupte
Și pe masă o cană cu vin.

2. Om străin ce-nconjoară pământul
Stai la mine, rămâi doar un ceas
Să te duci înainte nu ai unde
Să te întorci înapoi ți-a mai rămas.

3. Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni și de iubită
Și de-o casă cu mama la geam.

4. Am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Și mă-ntreb dacă râpa e adâncă
Să m-arunc azi cu jale cu tot.

5. Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi de dor
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale
Eu mă duc azi în lume să mor”.

Rafael Alberti - Străinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, limbă maternă, la ce
mi-ești bună pe țărmuri străine?.
– Mi-e sete.
(Străin! Să-i deschid?
O, Doamne, nu știu ce tot cere!)
Fântâna – ce sete! – e seacă!.
– Mi-e foame!.
(O, Doamne! – un străin!
Ce spune? Închide! – Nu știu.)
Nimic de mâncare în casă!.
O, limbă maternă, de ce
să cer pe țărmuri străine?

Rainer Maria Rilke - Cerșetorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu nu știai ce-i gloata.
Străinul oricând
găsea cerșetori de îndată.
Ei golul din palmă și-l vând.
Și guri ei și-arată, mânjite,
celui ce trece pe drum,
el vede (și-o poate permite)
cum lepra îi roade acum.
Dispare străina lui față
în stinsă privirea lor grea;
cu cel sedus se răsfață,
scuipând când el spune ceva.

Sandra N - Un Străin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Sunt clipe în care zâmbesc
Atunci când de noi îmi amintesc,
Dar azi am rămas iar plângând
În nopțile reci cu brațele reci.

Pre-refren:
Când totul e gri, te aștept iar să vii,
Să-ți văd ochii mari, iar tu nu apari,
Te caut în vis,
Căci tu mi-ai promis că o să mai stai.

Refren:
Doare amintirea, doare amăgirea,
Oare pot să-ți uit privirea?
Astăzi ești doar un străin și timpul e hain,
Și nopțile ce vin sunt tot mai reci,
Doare amintirea ta și nu mă voi schimba,
Tu știi, n-am să iubesc pe altcineva,
Astăzi ești doar un străin și timpul e hain,
Și nopțile ce vin sunt tot mai reci.

Strofa 2:
Mi-e dor să trăim iar în doi,
Aș vrea să dau timpul înapoi,
Am lacrimi fierbinți ce se sting,
Pe obrajii mei reci în nopțile reci.

Pre-refren:.

Refren: (2x)

Sigbjorn Obstfelder - Privesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privesc cerurile albe,
Privesc norii cenușii-albaştri,
Privesc soarele roș-sângeriu.
Așa e lumea,
Așa e piatra sferelor.
Un strop de ploaie!.
Privesc la casele-nalte,
Privesc la miile lor de ferestre,
Privesc la turnul bisericii din depărtare.
Așa e pământul.
Așa e patria omului.
Norii cenușii-albaştri se strâng. Soarele a asfințit.
Privesc la domnii bine îmbrăcați,
Privesc la doamnele surâzătoare,
Privesc la caii încordați.
Ce grei sunt norii cenușii – albaștri!.
Privesc, privesc..
Poate că m-am născut pe-o planetă straină!
Totul e-aici atât de străin..

Christian W Schenk - De Ce Sunt Veșnic Musafir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Etajele-și blestemă scările
fără lumină,
găurile
fără praguri
unde forfotesc
mărunte lumi…
reminiscențe de obsesii
sub călcâie fără tocuri,
cu pantofi din care
gheare se preling
spre musafirii
spânzurați
în ascensoare canibale,
sau înfundați în țevi
de apă caldă.
Secolele-au fost de aur –
spun fațade-ncremenite –
pe când aurul
în munte stă
și toți aruncă
cu pietre
după ciorile pe crengi.
Dinți de șobolani
scriu semne
înțelese
dar de morții șobolanilor
din pivnițe mucegăite
iar lumina
se desparte de-ntuneric
doar prin lumea
din adânc
ce-o mai cuprinde.
Pe scări,
în jos,
cu mâinile împerecheate-a rugăciune
femeile își duc
pe scara de incendiu
oglinzile,
copiii și bărbații
iar ornicele bat
mereu a opt.
De ce sunt veșnic musafirul celor
ce nu se-adapă din izvorul meu?
Eu sunt străinul ce privește
alți musafiri
ce nu se-ndură
a mă chema cu ei…

Celelalte Cuvinte - Cel Din Răsărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu te mira de un străin
În țara mea, de unde vin
e loc puțin.
Și tot ce știu e cenușiu
Orașul meu, de unde sunt
e prea mărunt.
Sunt un biet suflet rănit
Din Răsărit
Doamne nu mă lăsa
Fie voia Ta
Mi-au dat în dar gândul amar.
– Sărman hoinar – să-l port mereu
pe drumul meu
În urma mea n-am ce lăsa
La răsărit, acolo n-a
rămas nimic.
Sunt un biet suflet rănit
Din Răsărit
Doamne nu mă lăsa
Fie voia Ta

Jorge Luis Borges - Milonga Străinului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E mereu povestea aceeași;
Nu se schimbă niciodată.
O auzi la Buenos Aires
Ori în pampa depărtată.
Doi se-ncaieră întruna:
Băștinașul și străinul.
Și mereu e pe-nnoptate:
Noaptea vrea să-și ia tainul.
Nu s-au cunoscut nicicând
Și nici n-or să se mai vadă.
Niciodată pentru bani
Ori femei se iau la sfadă.
Când străinului i-au spus
Că e un viteaz în sat,
A-nceput să răscolească
Cele cârciumi pe-nserat.
Îl cinstește c-o cinzeacă,
Fără să ridice glasul.
Hotărăsc să iasă-afară
Fără să grăbească pasul.
Șișurile scot din teacă,
Iute s-au încăierat.
Făr’ a scoate-un geamăt, unul
La pământ rămâne lat.
Doar atuncea s-au văzut
Și mai mult n-or să se vadă.
Nu poftind la gologani
Ori femei s-au luat la sfadă.
Nu învinge-ndemânarea;
Nu puterea biruiește.
Când se-apropie sfârșitul,
Pe loc moartea te găsește.
Au trăit cei doi bărbați
Pentru ceasul încercării,
Li s-a șters cu vremea chipul;
Numele le-au dat uitării.

Paul Celan - Sus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Călătorii: vultur și stea.
Jos, după tot, noi,
zece la număr, poporul de nisip. Timpul,
cum să nu, are
și pentru noi o oră, aici,
în orașul de nisip.
(Povestește despre fântâni, povestește
despre cununa fântânilor, roata fântânilor, despre
adâncurile fântânilor – povestește.
Numără și povestește, ceasul,
și acesta, trece.
Apă: ce
cuvânt. Te înțelegem, viață.).
Străinul, nechemat, de unde,
oaspetele.
Rochia lui picurătoare.
Ochii lui picurători.
(Povestește-ne despre fântâni, despre –
Numără și povestește.
Apă: ce
cuvânt.).
Rochia lui și ochii, el stă,
ca noi, în plină noapte, el arată
înțelegere, el numără acum,
ca noi, până la zece
și nu mai departe.
Sus,
călătorii
rămân
de neauzit.