Versuri corectate și adnotate
Ne dă pământul pâineȘi fructe dulci și flori,Și tuturor ne-mparteNespusele-i comori. Pământul ne hrănește,Ne satură pe toți;Tu poți de pe acumaBogat să te socoți. Dar nu uita: sub brazdăNu-i numai minereu!Își dorm acolo somnulStrăbunul tău și-al meu: Ei se culcau devremeÎn veacul lor de noapte.Săraci – sub munți de aur,Flămânzi – sub spice coapte!
Foaie verde foi de cimbru,Măi române, măiFoaie verde foi de cimbru,Măi române să fii mândru,Măi române românaș.Poartă-ți bucuria-n sân,Măi române, măiPoartă-ți bucuria-n sân,Fii mândru că ești român,Măi române românaș.Măi române cât trăiești,Măi române, măiMăi române cât trăiești,Pământul să ți-l cinstești,Măi române românaș.Că stau risipiți sub glie,Măi române, măiCă stau risipiți sub glie,Toți străbuni în vecie,Măi … Citește mai mult
Strămoșii din oseminte, au ieșit ca să ne vadă,Îmbrăcați cu șube grele și cu coifuri verzi de zadă,Vâslesc frunzele din aripi, pădurea cu păru-n vânt,Îi întâmpină smerită, nu se-ntreabă cine sunt,Piersicul de la fântână înflorește rânduneleȘi e mândru ca păunul răsfățându-se cu ele.Norii herghelii tărcate, aleargă pe cer zănatec,Printre munți trece Arieșul, ca un prinț … Citește mai mult
Străbunii mei au fost și suntPlămadă din acest pământ.Odihnesc în veșnicieSub această strămoșească glie.Sarica de pe umerii ciobanului din deal,E blana ce-o purta pe spate Decebal.Pieptarul meu cusut în cântec și alean,E platoșa de-argint a lui Traian.Azi ochii lor albaștri strălucescÎn pagină, ca un ponor ceresc.În brazii care suie drept,Le-a crescut când mâna, când inima … Citește mai mult
Încă mai visez și cântȘi laud încă-acest pământ,Chiar dacă știu că nu mai suiPe muntele cuvântului.Mă bucur sincer că trăiescȘi calc covorul românesc,Pe plaiuri trase cu echerulPeste care râde cerul.Tot mai cred și mai visezLângă strămoși, curând, să mă așez,În țintirimul de la IaraPe care-l ține-n brațe țara.Și c-o să ploaie peste noi,Cum plouă toamna, … Citește mai mult