Serghei Esenin – Deasupra Unei Sile Dese

Deasupra unei sile deseÎn nemișcare și mister,Mieluță bălă, luna ieseSă pască iarbă de pe cer.Cu cornu-nfurișat prin bercuri,Ea-mpunge tăul cristalin,Iar apa-nfiorată-n cercuriȘi țărmu-l clatină puțin.Pe-ntinsul cotropit de verde,Mălinu-ncins de vâlvătăiTămâia lânced și-o pierdePe măguri, dincolo de văi.O, stepa mea cu fiscă deasă,Tu cu oblimea ta ne furi,Dar și pe tine te apasăTristeți de smârc și … Citește mai mult

Radu Gyr – Stepa Ucraineană

Curgând din Miază-Noapte, zbârcită, largă, arsă,cu veacul şi tăcerea în goluri verzi se varsă.O simţi cum vine parcă din moarte şi uitare,ducând sfâşietoarea vecie în spinare.Rar, câte-un dâmb clipeşte din geană sub un nor,sau şchioapătă, departe, un pom într-un picior.Clocite, smârcuri negre spre zarişte se lasă,fierbându-şi mormolocii sub lintiţa vâscoasă.E-n tot o deznădejde, o dezolantă … Citește mai mult

Ion Pillat – Cântecele Stepei

I.În zori pe stepă.De-acuma uită omul ce-ai fost şi, pentru-o clipă,Fii numai aşteptarea fiorului divin.Deodată eşti beţia ce n-o dă nici un vin,Şi sufletu-ţi pătrunde – ca-n ceruri o aripă –În stepa răscolită de vântul aprilin.Mirosul, pipăitul, auzul şi privireaSe-aruncă deopotrivă pe cele patru zări.Eşti ritmul ne-ngrăditei şi singurei cântări,Talazul ce-nverzește urmându-şi unduirea,Mireasma îmbibată de … Citește mai mult

Ion Pillat – În Zori Pe Stepă

De-acuma uită omul ce-ai fost și, pentru-o clipă,Fii numai așteptarea fiorului divin.Deodată ești beția ce n-o dă niciun vin,Și sufletu-ți pătrunde – ca-n ceruri o aripă –În stepa răscolită de vântul aprilin.Mirosul, pipăitul, auzul și privireaSe-aruncă deopotrivă pe cele patru zări.Ești ritmul ne-ngrăditei și singurei cântări,Talazul ce-nverzește urmându-și unduirea,Mireasma îmbibată de vis și avântări.Ești simțul … Citește mai mult

Ion Pillat – Noaptea pe Stepă

GREIERIIȚârâie greierii. CÂRD DE COCORIȚipă cocorii. AMURGULAmurgul ce moare: cer numai și zare. VÂNTULVânt nebunatec, sălbatec. NORIITrec norii:Repezi corăbii prin limpede aerPierind. IARBA STEPEIFreamăt de aripi, șoptire și vaerSe-ntind. STEPĂȘi stepa boltită în zare ca marea,Și stepa uitată revarsă uitarea. NOAPTEA CE VINEChervanul se-oprește. Adorm călătorii,Și focul trosnește. CÂRD DE COCORI DE DEPARTEȚipă cocorii.

Ion Pillat – Se Aprind Luceferii

Se-aprind luceferii, se-aprindePe stepă luna s-o colinde;Şi-un aprig dor, păgân mă prindeSă sar în şea.Al meu e cerul şi pământul!Călare nu m-ajunge vântul,Şi cine-mi va opri avântulPe stepa mea!.Nu stelele ce-or să apună,Nici răsăritul viu de lună,Ci stepa, stepa mea nebunăO voi cânta.Nebiruită ca o marePrin zări se-afundă şi dispare,Şi sufletele rătăcitoareN-o pot uita.

Ion Caraion – Comentarii la Un Peisaj

Ciosvârta de crivini culcată-n nămolÎmprăștie limpezi chimvale pe unde,Dar spintecă șesul nuanțele-afundeCând plopii își astupă picioarele goale.Pântecu-n bozii năvalnic se-mbuibă,Șuvițe de lapte-i împrejmuie obrazul;Asemenea se-ndoaie sărutul, grumazulIar seara o mulge un fum și o scuipă.Și totuși mai joacă lumina prin toamne,Mesteceni răsar din clavire la hanuri.Vărsată-i căruța averilor, Doamne –Miroase a votcă, și-a stepă, și-a … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Vânt De Stepe

(Cântec al slavului de sud)Spre locuri unde nu se află societăți organizate,pustii, întinse, fără urme de plug, de-orașe sau de sate,Nemărginiri ce-n timpul verii sunt oceane de verdeți,Cu flori albastre, cu flori roșii, în raza clarei dimineți,Cu aerul umplut de-arome sălbatice și mușcătoare,Ce răzvrătind musculatura o reîncarcă cu vigoare,Uitând ce sunt și unde m-aflu, îmi … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Stepa

Ilustrului poet rus, A. S. I., marelui Duce Constantin.IÎn zadar, asupritoare, omenirea-naintează,Stepa largă e şi astăzi un domen necucerit;N-o despintecă nici pluguri, nici oraşe n-o brăzdează.Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz neţărmurit,Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăştinoase,Şi de ceruri se izbeşte alergând spre răsărit.În acea sălbăticie de pustiuri onduloase,În picioare calc trecutul, corp şi … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Pe Câmpia Kulikovo

se scurge râu-n matca lui domoalăbolborosind posace fânu-n claie strâns. e stepa goalăși malul e sărac.Rusia-mea, soția mea, ne ardeun drum și lung și drept.el ca săgeata tătăreștii hoardepătrunde-n piept.și drumul tău de jale-l vom străbate-eu nu mă temde nopțile în beznă cufundateca-ntr-un blestem.e frig? e beznă? flacăra fierbintene va-ncălzi de-alean,străluminând și steagurile sfinte,și paloșul … Citește mai mult