Versuri corectate și adnotate
Jur împrejur se odihnește orașul; Iluminată aleeaÎncepe să tacă,Și, împodobite cu torțe, trăsurile se reped spre undeva.Oamenii merg plini de bucuria zilei spre case, la odihnă,Și-un cap inteligent cântărește profitul și pierdereaFericit în drum spre casă; goală de struguri și flori stăAglomerata piață bazată pe muncile mâinii.Dar cântul de coarde sună departe de grădini; poateAcolo … Citește mai mult
Undeva în Ardeal, într-o biserică veche,Am văzut un sfânt care-şi ducea pielea în spateŞi pielea îşi păstra forma trupului pe care a statŞi sfântul îşi păstra credinţa dinainte de cele-ntâmplate.Se vedea asta după fruntea iluminatăŞi după coastele goale care păreau să nu-l doarăŞi după faptul că pielea care îi semănaNu părea să fie tocmai uşoară.Undeva … Citește mai mult
De-atâta amar de vremi se sihăstriseCă talpă îi prinsese rădăcină.În iască putrezită barbă i seSchimbase, lacrămile în rășină.Atât de-adânc în munți că nu suiseAcolo gând de om să-i ducă vinăCă rugile le-a dat pe brazi și tise,Că schitul l-a pierdut printr-o tulpină.I-aduc în gheare veverițele hrană,L-adapă norii; codrul îi e stranăDe-odihnă, cerul larg: iconostasul.Ceaslov de … Citește mai mult
Cine sunt?O mână de țărână suntși-un firișor de iarbăsau aerianul fulg de păpădie –sunt strop de rouă în ocean?Un anonim bob de nisip, un ștersîn malul mării-ntinse,sunt firul de praf pierdutîn largul zărilor încinse?Un biet vierme târâtorpe scoarța Terrei adorate,neînsemnatul coborâtorîn marea, recea Realitate!sau totuși sunt mai multdecât toți munții laolaltă,decât soarele-aș fi mai multcu … Citește mai mult
În echerul blând, mai sfințesc un gând,chip de promoroacă nu-mi vârî în joacă:du-l cât mai curând, fă-i etern comând,mai sus de băltoacă, -n flori de busuioacă,din echerul blând, sfințindu-ne-n gând!Pune-i brotăcel, să-i cânte-n inel,dă-i spațiul din stampă prinsă fix de-o lampă,nu de-un Turn Eiffel ce-are coama-n gel,în pudră de vampă, la opt ceruri rampă:pune-i brotăcel … Citește mai mult
În pântecele morții-nsămânțatVoi dormi și eu pentru o vremeȘi putrezind plămada cea dintâiVeni-va zi la viață să mă cheme.E nașterea din urmă cea mai greaSămânța veche trebuie să piarăPuterea morții cuibărită-n eaS-o vestejească focul de sub țară.Auzu-i șubred ochii prea încețiȘi mâinile puține și betegePe degetul acesta prea nătângNu pot rodi decât fărădelege.Să mânc lumină … Citește mai mult
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.Femeia este cel mai sublim ideal.Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.Tronul exaltă, altarul sfințește.Bărbatul este creierul, femeia este inima.Creierul primește lumină, inima primește iubire.Lumina fecundează, iubirea reînvie.Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.Bărbatul este capabil de eroism, … Citește mai mult
Din Contemplații, Cartea întâi.Îți mulțumesc, poete! Tu, oaspete divin,Vii să te-arăți pe pragul cu lari al casei mele!Și nimbul tău de aur, de sacre versuri plin,Străluce pe-al meu nume precum un cerc de stele.Cântă! Cânta și Milton; cântă! cânta Homer.Cu simțurile ceața poetul o desprinde;Zărește orbu-n beznă lumi de lumini și cer.Trupescul ochi când stins … Citește mai mult
Dar e un ceas anumede liniște,ivit,când inima captează ce încă nu-i trăit,când se deschid văzduhuri ne-atinse de cuvânt,văzduh când ți-e cuvântuldesprins de pe cuvânt!..Atunci se-aprind în fluvii tăcerile fierbințiși goală zbori,fumoaso,simțirece nu minți,desferecând acordurisublim când mă desprinzi..Sunt eu,nemăsurata,în nesfârșite-oglinzi..
El, el m-a mângâiat,Când am fost mai disperat,De ispite și tristețe,El m-a vindecat.El, dacă l-am rugat,Sensul vieții mi-a schimbat,Și din visuri rătăcite eu m-am deșteptat.Porți înalte mi-a deschis,Spre un paradis.Aripi largi…El mi-a dat har și un destin,Când amar și când senin,Și-n genunchi îi mulțumesc acumȘi mă-nchin.El, el a ridicatLumea toată din păcat,Și cu jertfa vieții … Citește mai mult