Versuri corectate și adnotate
Ți-e dat oceanul științei cu valul lui de lumină,Ca luna rotundă ți-e chipul, atins-ai culmile vieții,Ajuns-ai golul gândirii: aceasta-i blagoslovenie!Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.Învins-ai fără durere, pătruns-ai inima vieții,O, prea slăvite! ești ctitor al tuturor faptelor bune,Și măsuri cu mintea ce-i bine: aceasta-i blagoslovenie!Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.O, Buddha! ce dai ca podoabă podoaba faptelor … Citește mai mult
Kabir spune: „O, Sadhu! Ascultă-mi cuvintelenemuritoare. Dacă-ți vrei binele, cercetează-leși cumpănește-le bine.Te-ai înstrăinat de Cel Care te-a Făcut, din careai izvorât: ți-ai pierdut înțelegerea,ți-ai cumpărat moartea.Toate doctrinele și toate învățăturile izvorăscdin El, din El cresc: cunoaște lucrul ca fiind sigurși n-avea nicio teamă.Află de la mine vești despre acest mare adevăr!Al cui nume îl cânți, … Citește mai mult
Kabir este adevărata lui natură (sahaj):Realizarea de Sine e șeaua meaÎn scărița stării de SahajPun piciorul și mă avântCălare pe bidiviul minții mele.Hai, căluțul meu, te-oi duceSus până la cerDacă șovăi,Te-oi îmboldi cu biciușca iubirii de Dumnezeu.Spune Kabir: „Călăreții măieștriRămân departe, deasupraȘi a Vedelor și-a Koranului.”.(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Galere senine înmugurind universul…trandafirii de sticlă ai banchizelor noaptea…și din când în când veneau cei vii…sicriu lângă sicriu călăreți colorațirătăceau căutându-și prin filme ciorapiidin preajma primului război canibal.lucrurile nu aveau voie să aibă fațăcopitele nu aveau voie să aibă cal.popa de pe ușă jupoaie cuvintele.de trupul tău s-au despărțit întrebările
Dacă Dumnezeu e în moschee, atuncicui îi aparține lumea asta?Dacă Ram e în chipul lăuntric pe care-l afliîn pelerinajul tău, atunci cine rămânecare să știe ce se întâmplă pe-afară.Hari e la Răsărit; Allah e la Apus. Uită-teîn inima ta, căci acolo îi vei găsiși pe Karim și pe Ram;Toți bărbații și toate femeile din lumesunt … Citește mai mult
O, inima mea!Spiritul Suprem, Maestrul, e lângătine, sus, o, sus!Aleargă la picioarele Iubitului tău:Domnul tău îți stă la căpătâi.Ai dormit preț de veacuri nenumărate: în dimineațaasta nu te vei trezi? (Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Doamne-ai rătăcit poteci,Treci tărâmuri seci și reci.Vaduri tai, tăiași munți grei,Plumbul atârnă din ei.Mișunau prăpăstii… frici…Ești aici, rămâi aici!N-o să-ți pară-amar și rău,Împrejur e gol, e hău.Și când bați cu ea, când bațiCu nuiaua visului,Ca din pleoape de-mpărațiPrevestind abisului,Bezna se despică-n două,Moare moartea, viața naște.Mișunând sub iarba nouă,Pier păianjeni, fug rădaște,Noua iarbă-a-nminunăriiPrididește-ntinsul zăriiȘi preschimbă-n jucăriiMersuri … Citește mai mult
O, cum pot să exprim vreodată acest cuvânt secret?Oare cum pot să spun că nu este așa și El este așa?Dacă spun că El este în mine, universul este o rușine:Dacă spun că El este fără mine, este o minciună.El face ca lumea interioară și cea exterioară să fie una indivizibilă;Conștientul și inconștientul, ambii sunt … Citește mai mult
Gorakhnat îl întreabă pe Kabir:„Spune-mi, o, Kabir, când a început vocația ta?Când și-a avut răsăritul iubirea ta?”Kabir răspunde:„Când El ale cărui forme sunt nenumărate încănu-și începuse joaca: când nu era nici Guru,nici discipol: când lumea nu era desfăcută:când Supremul era singur –Atunci am devenit eu ascet; atunci, o, Gorakh,a fost atrasă iubirea mea către Brahma.Brahma … Citește mai mult
Te-am văzut, tu m-ai văzut, noi ne-am văzut.Să-mi fi fost brățară nervul,nor de iarbă și păscut,să îmi fi zărit ieri evul.Dintre zări mă preling,Doamne, stelelor piezișe,iartă-mă, m-aprind, mă stingCu Isuși pe cruci crucișe.Vede ochiul meu doar stânga.Dreapta vede verde, Doamne.Lângă tine, lângă, lângăarme sunt și numai arme.