Versuri corectate și adnotate
Celui ce-a lăsat oftatul,Iartă-i, Doamne, păcatul!Ca omul dacă oftează,Parcă se mai ușurează.Doamne, cu al meu oftatȘi soarele s-a-ntunecat,Parcă eu l-am blestemat;De oftat ce-am oftat eu,Pieptul mă doare din greu;De oftat ce-am oftat tare,Furca pieptului mă doare.
(A bánat).Jalea-i poștaș cenușiu și mut,Cu ochi albaștri, față trasă,Geanta atârnă pe umăr,Haina-i neagră și cam roasă.Îi bate-n piept un vechi tic-tac,Se furișează pe drum temător,Se lipește de pereți șiDispare-n nișa porților.Apoi bate. Aduce carte.aug-sept. 1922
Ce trist amorSă vrei,Să stai,Cu cei ce mor.Și ce avântSă treci,Pe veci,Într-un mormânt.Ce fără rostTrăind,Gândind,De n-ai fi fost.Și ce cuvânt…Mister,În cer,Și pe pământ.
Cine va desăvârși templul iubirii?O coloană i-aduce fiecare;Și la sfârșit, toată lumea-i mirarecă Zeul la rându-i cu a sa săgeatăsfărâmă incinta (nepătrunsul,Acela pe care toți l-am aflat)și în peretele care-a cedatcrește plânsul.
Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu arome fine.Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori.Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ține.
Ce durere e în soare?O durere ce se simteZiua lungă, ziua mare.Ce durere e în fructe?Strugurii se coc, tristețe –Ce durere e în fructeCând stau sus pe creangă, supte.Cine plânge-n ziua mareOchii nevăzutei fețe?Soarele s-a auritDar nu e la asfințit
Ați auzit?Toamna, când pâcla se învârte,În întuneric cineva icnește.Ceva ropote.Cineva orice-ar fi furase,Bătând în scânduri vechi, roase.Un om relicvă.Trăind n-avu stea pe orbită,Vrând săracul să dea o raită.
Ce n-aș da să mor diseară1Ce n-aș da să mor disearăLa trei zile să vin iară/Să văd cine mă iubeșteȘi cine mă dușmăneșteȘi de rele mă vorbește / 2x2Ce n-aș da Doamne să morDar mai am un singur dor/Am un dor ce mă apasă,De copii și de nevastă,Că-mi e inimioara arsă / 2x3Dor mi-e și … Citește mai mult
Foaie verde de mărar,Sus în deal lângă stejarPlânge o fată cu dorȘi spune păsărilor:Supărată sunt pe lume,Mi-aș face-o casă-n pădure,O căsuță de pământSă stau în ea și să plâng,Să stau acolo-n pustie,Nimenea să nu mă știe,Nici mama, nici frații mei,Să nu sufere și ei.Că văd fetele ca mineAu bărbat și o duc bine,Dar eu nu … Citește mai mult
Furtuni de Vise,tună și fulgeră cu Priviri,pe pragurile Disperării,ce-și pierde identitatea,într-un Absurd,al Inimilor de Cenușă,ce-ar fi ars pentru noi,Iubire,pe fruntea Orizonturilor,care ne-au încătușat,cu Amintiri de plumb,pe care trebuie să le târâm,după Străbunii,tuturor Cuvintelor,în care ne-am regăsit,undeva-cândva,Fericirea.