sonetul 43 – Versuri.pro

Pablo Neruda - Sonetul XLIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Caut un semn de-al tău în toate celelalte,
în a femeii apă cu unde reci, grăbite,
în ochi care se-afundă, şuvițe împletite,
picioare ce în spumă plutesc netulburate.
Deodată mi se pare că unghiile tale
fugare, lungi, şi ale cireşului nepoate,
le văd, şi altădată că păru-ţi stă pe spate
când treci, şi-n apă arde cel chip cu piele moale.
Dar inima nu bate în nimeni ca în tine
şi n-au a ta lumină, nici lut din codrul mare
şi nici urechi micuţe, frumoase şi divine.
Eşti unică, totală, le-nchizi pe toate-n tine,
de-aceea îţi sunt alături şi dragostea mi-e mare,
eşti ca un Mississippi cu ape cristaline.

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XLIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnică iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate –
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! – și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.

William Shakespeare - Sonetul 43 [Sonnet XLIII]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ochii văd bine dacă des clipesc,
Că-ntreaga zi se uită la prostii,
Dar când visez, la tine ei privesc
Şi ard în noapte şi în beznă-s vii.
Cu umbra ta noi umbre luminezi,
Esenţa ta şi forma-n lume stau,
Cu-a ta lumină ziua eclipsezi
Când dai vedere ochilor ce n-au!
Dar că te văd când totu-i însorit,
Cum pot să spun c-am ochi blagosloviţi,
Când umbra ta în noapte stă tihnit
În timp ce dorm, pe ochii mei orbiţi!
Şi ziua-i noapte pân’ te voi vedea
Iar noaptea zi când te visez în ea.

William Shakespeare - Sonetul 43

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mai mult clipesc și ochii-mi văd mai bine,
Când, peste zi, lucruri de rând privesc
Da-n somn, în vise, ei te văd pe tine,
Lucios de negri-n negru când lucesc.
În umbra-ți, umbra însăși strălucește
Și-n astă formă, forma umbrei tale
Mai clar ca ziua clară-acum lucește
Și ochi orbiți orbește-n a ei cale.
Cum pot s-aduc eu binecuvântarea
De-a te privi-n amiază, într-o zi,
Când umbra-ți dulce-a șters-o-ntunecarea
Și stă pe ochi ce somnul îi orbi?
Mi-i ziua noapte până-ajung la tine
Și noaptea zi, când vis de tine-mi vine.

William Shakespeare - Sonetul XLIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm și-n vis eu te zăresc pe tine
și-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbra printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipătul îndepărtat de stele?
Ce fericiți mi-s ochii peste zi,
când ei te văd așa cum ești întreagă,
de-n miezul somnului tu poți răzbi
până și-n vise cu făptura-ți dragă!
Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
căci somnu-mi ține chipul tău închis.