John Berryman – Sonetul 27

Într-un poem făcut de Cummings de demult eraiubita lui ploaia, însă, iubito, tu ești lumina de soareprin aerul albastru fluturând, trezind cu o boaresuspine să te urmărească plânse cu irișii asemenea,părul tău strălucitor-din-umbră îmi lipsește mult preamult – de două săptămâni și astăzi. Ce chemi tu la o viață e o marefăptură a ta însăți, … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul 27 (Sonnet XXVII)

Iubitul meu, ce către zări senineM-ai înălţat din cazna ţărnei crunte,Suflându-mi duh de viaţă peste fruntePrin lâncedele bucle în ruine;Mi-ai dat cu un sărut luciri divineCe văd heruvii pe celesta punte.Când n-aveam pace pe pământ niciunde,cătând pe Domnul, te-am aflat pe tine!Ş-aflându-te-s puternică, ferice,Ca unul care-n câmp de asfodelePriveşte-n urmă bucuros şi zice:Adio timpurilor sterpe, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XXVII

Împovărat, zoresc spre patul meu,Astâmpăr celui frânt de colindat;Dar se pornește-alt drum în capul greuDe gânduri, într-un trup epuizat:Căci grija mi-e departe de unde zac,Pelerinaj zelos voind spre tine,Genele grele-mi stau deschise larg,Privind în beznă, cum văd orbii bine:Doar ca-n imaginaru-nfățișat,Profilul tău mi-e dat vederii, boantă,Odor, în noaptea hâdă, suspendatCe face noaptea neagră captivantă.Iată cum … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 27 [Sonnet XXVII]

Sleit de trudă fug grăbit în patPicioarele ce-au mers să stea tihnitÎnsă în capul meu iar am plecat,Căci mintea-i trează-n trupul obosit.Iar gândul meu, de-aici de unde-s eu,Spre tine vine în pelerinajŞi îmi strâng pleoapa, chiar de-atârnă greu,Dar el ca orbul merge, cu curaj.Cu ochiul minţii iute te-am găsitŞi umbra ta e ca un giuvaerCe … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XXVII: Frânt de Muncă, Mă Reped În Pat

Frânt de la muncă, mă reped în pat,Plăcut repaus oaselor sleite;Atunci începe-un drum imaginatDe minte, pe când trupul se destinde.Căci gândurile mele, de departeÎncep pelerinajul către tine,Și-mi țin pleoape deschise larg în noapteSă văd, ca orbii, în întunecime.Atât că-nchipuirea minții meleOrbirii mele umbra ta-i prezintă,Un juvaer în miezul nopții grele,Pe care-o face luminos de blândă.Trupul … Citește mai mult