Ion Pillat – Sirena

Pescare, stai, nu-ți arunca năvodul,Mai lasă-mă talazului de-azur!Nu-mi strânge în rețele brațul purȘi șanului meu nou nu-i strivi rodul.De-mi scânteiază-n ape solzi solari,Nu-s pește, și în razele difuzeNu-i legănare moale de meduze,Ci adumbrit se-ncheagă în cleștarProfilul frumuseții fără moarte.Ascultă-mi tinerețea din străvechi —Deschide-ți asurzitele urechiȘi ochii plini de amăgeli departe.Pescare fără suflet, ce făcuși!M-ai prins. … Citește mai mult

Ion Pillat – Scoicile Tritonilor În Depărtare

Prin care undeÎnoți, sirenă?Răspunde: unde,Sub ce carenă?.Din scoica măriiDorința vie,Pustiul zăriiÎn van învie!.Din stâncă-n stâncăLovindu-și plânsul,Răsună încăPierind cu dânsul..Își strigă mareaPierduta fată;N-auzi chemareaÎnfricoșată?.Răspunde: unde,Sub ce carenă,Prin care undeÎnoți, sirenă?

Ion Pillat – Vocea De Pe Proră

Am auzit cântarea sirenelor pe mare.Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispareIar soarele și struna din urmă mi s-a frânt.Sirena nu mai cântă și singur stau pe prorăȘi mâine ca și astăzi aceeași auroră.Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie– Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai … Citește mai mult

Ion Pillat – Corul Lopătarilor

Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,Prin valuri legănate să le vedem cum vin.Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemareaTritonilor ce suflă în scoici marine. –Marea mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți.Dar tu, ce-n al tău suflet … Citește mai mult

Ion Pillat – Ecouri Marine

I.CORUL LOPĂTARILOR.Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,Prin valuri legănate să le vedem cum vin.Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemareaTritonilor ce suflă în scoici marine. — MareaMugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți.Dar tu, ce-n al tău … Citește mai mult

Ion M. Raşcu – Sirenele

Sirenele pe luciul mării calme,Când seara-și plânge veșnica-i durere,Plutesc ușor spre zarea-ndoliată –Gigantici fulgi desprinși din alte sfere.Plutesc ușor, și-n părul lor de zâne,Ce le-nveșmântă-n haină de mătasă,Își joacă luna stinsele-i reflexeȘi-n ochii lor tot farmecul își lasă.Apoi pe stânci blănite-n spumă albăȘoptesc târziu, cu drag înlănțuite,Și fragede cântări spre cerul nopțiiÎnalță-n taina firei adormite.Și … Citește mai mult

Ion Minulescu – Crepuscul la Tomis

Pe mare-n asfințit,Și vântulÎmi poartă barca pe cărareaPe care soarele și mareaSe-mbrățișează cu pământul!Din larg,Ca niște mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteȘi-n cinstea mea încep să-noatePe spate,Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi luminează-n asfințitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrățit!Iar eu –Pornit în căutareaFrumosului din sufletȘi din rime –Un vagabond pe care … Citește mai mult