Charles Baudelaire – Sfârșitul Zilei [La Fin de la Journée]
În lumina ce-a pălitFuge și se-nvârte tareViața-n dansu-i nesimțit.Iar când urcă colo-n zare.Noaptea, magică socot,Potolind foamea și nazul,Ștergând jenă, ștergând totStrigă bardul: „Era cazul!.C-a mea minte și vertebreCer odihnă agitate;Am în piept cântări funebre,Și-o să mă întind pe spateSub perdelele lăsateDe voi, reci și-adânci tenebre! ”