Charles Baudelaire – Sfârșitul Zilei [La Fin de la Journée]

În lumina ce-a pălitFuge și se-nvârte tareViața-n dansu-i nesimțit.Iar când urcă colo-n zare.Noaptea, magică socot,Potolind foamea și nazul,Ștergând jenă, ștergând totStrigă bardul: „Era cazul!.C-a mea minte și vertebreCer odihnă agitate;Am în piept cântări funebre,Și-o să mă întind pe spateSub perdelele lăsateDe voi, reci și-adânci tenebre! ”

Charles Baudelaire – Sfârșitul Zilei

Într-o lumină spălăcităAleargă, cântă, joacă tontViața asta zăpăcităDar iată că la orizont.Voluptuoasa noapte vineCe poate foamea potoliȘi șterge tot, chiar și rușine.Poeul spune: Vremea mi-i.Trudit la duh ca și la oase,Să gust acum o tihnă grea:Cuprins de visuri tenebroase.Eu vreau pe spate-a mă culca,Înfășurat ca-ntr-o perdeaÎn voi, o bezne răcoroase.

Eugen Jebeleanu – Sfârșitul Zilei

5 august 1945.Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!Desculță, umbra de pe munți coboarăși-ți tot cosește pletele de foc.Fugi, zi fierbinte, fugi!.. Coboară, seară..Fierbinte zi, infern portocaliu,pecetie curgând pe-orașul leoarcăde nădușeală, du-te.. Soarele în mareși-afundă și el răsturnata-i barcă,din care – sfârâind pe mute apece-ncep să-nvie-ncet ca niște plantede arșiță culcate – se răstoarnăpoveri, poveri de-aprinse diamante … Citește mai mult