Nichita Stănescu – Iarna de la Sfârșitul Lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumiiToată stătea pe câmpCopacii se-albeau din tâmplele lui de-atârnareTimp de un gând, iar nu timp de cuvântSe răcise mâncarea pe masăCasa noastră nu mai avea casăTata meu era plecat pe câmpMama era iarna de la sfârșitul lumii.