Sub firmamentul luciferic
Mă simt nevolnic și pierdut.
Războinici cu intenții rele
Mă țintuiesc cu ochi de stele
Izbindu-mă din întuneric
Sălbatic și neprevăzut.
De la Pământ și de la Cer
Ce oare-aș mai putea să sper?
Mă uit în jurul meu și văd
O Omenire în prăpăd
Și-un Dumnezeu nemulțumit
De-al Univers, de Infinit!
Cine și unde a greșit?
E greu Pământul de suspine,
Orbita nu-l mai poate ține!
Văd umbra păsării de pradă
Ce calculează cum să cadă
Peste-a Pământului Cireadă!
Și vezi cum sepia astrală
Și-aruncă norul de cerneală!
Mai vezi un nor coclit, verzui
Ce-îneacă cu otrava lui
Iubirile Pământului!
În loc de Pasăre sau Floare,
Sau Inimă, Pământu-n Cer,
Va fi solzoasă târâtoare
Orbecăind pe văi de ger?
Suntem în pragul Neființei
Și fi-vom blestemați mereu
Fiindcă ne-am ucis părinții:
Natura și pe Dumnezeu.
Vezi trăsnetul blestemului
Pe Creștetul Sistemului
De la Pământ până la Vega
Și de la Alpha și Omega!
………………………….
După-al Pământului deces
Arheologi din alte astre
Vor căuta fără succes
Vestigiile lumii noastre.
Se vor mira poate un pic
Însă tot ei își vor răspunde:
”Acesta este locul unde
Nicicând nu s-a-întâmplat Nimic”.
Și or să plece mai departe
Lăsând sub munții de gunoi
Acest nefericit altoi
De Veșnicie și de Moarte.
De Judecata de Apoi
Numai o clipă ne desparte –
Despre Planeta de Gunoi
Nu va mai scrie nici o carte!
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor sumbru în care omenirea și-a distrus planeta și natura, fiind blestemată pentru faptele sale. După dispariția Pământului, arheologii extratereștri nu vor găsi nimic valoros, concluzionând că aici nu s-a întâmplat nimic important.