sfarsit – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Căluțul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trece pe ulița, în praf scăldată,
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu.. Nu știu de-i fată
Și nici cum sănătatea-i.. Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Și-așteaptă de se cere,
Fără să ceară.. un pol.
Stă veșnic în picioare
Și-aleargă fără scrâșnet,
Rabdă tot, cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l așteaptă
Târziu în nopți de trudă
Și-n zori cine-l deșteaptă..
Cine de drag îi îndrugă?..
Nici azi nu e-un răspuns,
E prea târziu oricum..
Căluțul a fost răpus
De-un stop, în piept.. pe drum!..
02. 08. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Exit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am sculat, mort, într-o zi…
Nu era nimeni, nici tu, nici copii,
Nici tunel de lumini nu a fost;
Este-un negru teribil, compost.
Nu mai simt, nu exist, nu respir,
Nările nu-mi miros elixir,
Inima-mi stă, nu mai bate…
Nu mai am nicio zi, nici etate.
Sunt inert, obosit d-energie,
Niciun rai nu-i, nimic, feerie…
Stau întins, sunt sleit, sunt absent;
Sunt plecat, vindecat, impotent.
Și m-apasă imensul de negru,
Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru…
Gând nu e, neuronii sunt stinși;
Mi-am lăsat și dușmani, sunt învinși.
Lumea nici nu mai este se pare;
De m-am dus, pentru mine, ea moare.
Sunt convins că materia-i moartă;
Nu mai vin ca să bat, la vreo poartă.
N-am probleme de mâine-n esență,
Mă dezic de orice, d-existență…
Sunt salvat în neant, în memorii;
Vă deplâng, ce-ați rămas… Muritorii!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Apocalypse Now

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc un simțământ aparte;
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.
Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd „replay” de apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.
Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.
Trăiesc coșmar de informații,
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust.
Mă-ndrept aliniat spre haos.
Trăiesc omoruri planetare,
Văd lângă mine cum se moare;
Nu-i scară de orori se pare.
Planeta-i piatră de-ncercare!?.
Trăiesc ora pedepsei, oare,
Ce nu ne-alege.. fiecare!?
Ne merităm destin comun;
Nenorociți! Pierdem imun?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Zero, Sau… Începutul Sfârșitului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E punctu-ntre minus și plus infinit,
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii;
Iisus la atei și păgâni credincioșii..
Ocean, sau izvor pentru sursa de apă,
Cum gând neînceput, în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi;
Un timp dintr-un spațiu, trecut, ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe,
Cum codrii, deodat’ ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs, sau dă el serenade?!?
Ce nou născut are.. și e din gonade!?!.
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces, ca născutul să treacă.
E firul de praf din nisipul de dune,
Sau stânca din ceruri.. venită Genune.
E vis, dispărut cu eșecul odată,
Cu mii de-nceputuri, e totul o roată.
E oul, celula, atom, Univers,
Ce-apar și dispar inedit.. mereu șters.
E punct relativ între proști și a ști,
Cum crezul că mori și vii iar între vii.
E ceea ce spui, e punctul la frază,
Cum crezi în dreptate și-i pură emfază.
E clipa ce trece venind, e odată,
Balanța-i fragilă, băiat.. să fi fată..
E tot metaforic; realul nu-i c-este,
Cum minți des se pierd și revin din celeste.
E luciul de apă, abis, oglindire
Cum omul de lut, e lutul în fire.
E-n pierderea vieții câștig de organ,
De inimă-n piept.. sau transplant din borcan.
E monstrul infim, sau un praf Univers,
Cum mintea drept gaj la țintitul pervers,
Copilul născut, ce-i deja la final,
Cum prostul cu nimbul de monumental.
E vârful peniței la scrisul în versuri,
Cum spate de cult sunt mulțimi, de eresuri,
Creștinul păgân e ateu revenit,
Cum bun e din rău, adevăr din mințit.
E golul din țeasta lipsită de creier..
Bethoven e geniul din cântul de greier,
E pasăre Phoenix din cenușa pădurii,
Cum omul divin.. îi este cioclul naturii.
Concis, nu e zero, nimic este totul,
Începutu-i sfârșit și copil este mortul,
Amoru-i născut, dar și leac de potențe..
Suntem stări d-idei, dintre mii d-experiențe.
E un punct, este-un cerc, e simplu o roată
Ce curge, sau urcă.. te plângi, te desfată?!
Sunt eu, prăvălire în static, inert;
Am fost, sunt, voi fi, nu mai știu, e incert!.
„Plecăm de la zero”, e-o cumpănă a minții
Ce vrem să frapeze naivi, neînstruiții..
Minciuna de secole-n troc de milenii,
Formula de-a ține real.. prin vedenii!!!
26. 08. 2010

Dumitru Matcovschi - Bilanț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În mici bătălii
(ploi de scurtă durată)
Viața mi-o risipii
toată.
Sleit, vlăguit
(am și inimă-n piept?)
obștescul sfârșit
în sfârșit mi-l aștept.
De iască poemul. Sentimental.
O fac pe boemul
în pat de spital.
Gândacii, ca dracii,
stăpâni peste tot:
hârtia, posmagii,
poemele-mi rod.
Vo-ca-le-le miere
le par, aoleu.
Sărmanii, vor piere
când nu voi fi eu!

Dsida Jenő - Epitaf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am făcut totul ce era de mine, / achitând la toți datoriile. / Remit la ... →

Drama - Am Pus Punct

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

strofa 1.
Mă pierd în ochii tăi ca într-un labirint f*tut
Și parcă încep să adorm și să visez din nou urât
Dar ce-ai spune dacă îți zic că am o precizie minimă
Și cuțitul de la spate vrea la tine în inimă
Nu-mi zâmbi așa frumos, nu te uita așa la mine
De data asta nu glumesc, o să fac ce-i bine
Privește-mă adânc în ochi, vreau să mă știi așa cum sunt
Locul tău nu e sub mine, locul tău e sub pământ
Și amintirea-mi va fi doar acolo cu tine,
asta ți-o promit, ți-o jur, ai încredere în mine
Mai ții minte banca noastră și multe la fel de seci
Eu n-am uitat și daia ți-am făcut acolo loc de veci
Și acum e partea tare, care-i place oricui.
Ai o ultimă dorință… dar nu ai voie să mi-o spui
M-am săturat de tine și mă doare-n p*la,
Vreau să simți durerea de la prima tăietură.

refren x 2.
De ce ai fost t***, ai făcut ce-ai vrut,
Te-ai jucat cu focul, te-ai jucat cam mult
Știi că vorbele tale nu au sens acum,
Totul e scrum acum, ascultă ce spun.

strofa 2.
Asta a fost iubire pură dar s-a transformat în ură
Și cu timpu’ a devenit doar o durere-n p*la
Acum îmi pregătesc cuțitul ca să-ți spăl păcatele,
Te scap de toate grijile, și de toate zilele
Vreau amintirile, minutele, secundele înapoi,
Vreau tot ce-a fost al nostru să rămână între noi
Daia îți iau inima, că parcă era a mea,
Și lângă tine o să las o poză cu p*la mea
O să te caute mult timp, o să te caute toți,
Păcat că o să te caute doar tovarășii tăi tonți
Io ți-am spus de multe ori să nu mai umbli cu ei,
Dar tu ai spus întotdeauna că o să faci ce vrei
În fine, mă doare-n p*la, asta a fost, deci…
Sper să-ți fie bine în locul tău de veci
Nu mai spune nimic, mereu ai spus ce ai vrut,
Acum e rândul meu ca să pun punct.

refren x 2.
De ce ai fost t***, ai făcut ce-ai vrut,
Te-ai jucat cu focul, te-ai jucat cam mult
Știi că vorbele tale nu au sens acum,
Totul e scrum acum, ascultă ce spun

Ana Blandiana - În Satul În Care Mă-ntorc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În satul în care mă-ntorc.
În satul în care mă-ntorc
Ceasuri cu cuc sfarmă vremea
Și mari bucăți de tăcere
Zac sparte în praful din drum.
Acele se învârt cu hărnicie,
Arătând mereu ceva de neprivit.
Orele au căzut de mult,
Acele aleargă fără sfârșit
Și dezorientat, când și când,
Cucul apare și-anunță
Sfârșitul lumii, cântând.

Nina Cassian - Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iată că-ți pun parafa de sfârșit, / chiar ție, mare iubire, mare iubire. / Taraful ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Sfârșitul Poveștii Fără Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-o zbatere-n spațiul lipsit de poeme
din vechiul capitol, e golul subit
ce vine și scrie-nainte de vreme
sfârșitul poveștii ce n-are sfârșit.
Își urlă durerea o ultimă notă
din tot ce-a rămas în pereții pustii
ai inimii care-i acum doar o grotă
ce-nchide-n uitare mai vechi simfonii.
Sfârșitul poveștii? Sfârșitul e-n moarte
– poveștile-apun și-au un alt răsărit –
iar zorii-mi anunță finalul departe,
c-un altfel capitol și-un altfel sfârșit.
Se simte o briză. Prin grotă adie
un aer mai dulce, un șuier de vânt
ce poartă noi ritmuri, culori, bucurie,
seninul în suflet, noi pași în cuvânt.
În spațiul lipsit de poeme, apare
un vers, și un altul, și altul apoi,
se-nlănțuie tandru-n capitolul care
începe și, totuși, e-același la noi.
Din vol.”Eterna căutare”