Seren – Versuri.pro

Dan Botta - Trepte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Albe lespezi, voi
Flori de lună, trepte
Duceți, ape moi,
Sufletele drepte.
Prin azur plângând
Liniștite semne,
Voi durați mergând
Ceruri mai solemne.
Albe lespezi, voi
Somn dorit în drepte,
Logodite ploi
De orgoliu trepte.
Pajuri pentru gând
Liniștite semne,
Voi durați mergând
Stările solemne.

Dumitru Matcovschi - Blând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu vrea să fie
altfel decât este
Lucian Blaga.
Blând se luminează.
Firea se-nfioară.
Pe oglinda apei
lebăda coboară.
Luna se topește.
De argint cercelul.
Blând, moldovenește,
cântă turturelul.
Rourată floarea.
Iarbă rourată.
Au trecut prin iarbă
un băiat și-o fată.
Au trecut de mână,
au urcat în barcă.
Blândă gelozie
parcă mă încearcă.
Soare Împărate,
Doamne-Dumnezeie,
raza ta de aur
când o să scânteie?
Bate din aripă,
clipă minunată.
Și încep să cânte
îngerii deodată.

Duiliu Zamfirescu - April

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Parcă n-a fost de când lumea iarna ce de-abia s-a dus,
De când firea iar, cu mâna-i nevăzută, ne-a adus
Soare tânăr sus în slavă, în crăiia lui albastră
Și de când răsună lunca de o pasăre măiastră.
Că-și dă viers privighetoarea și-n tăcere se desfac
Note limpezi din tufișul parfumat de liliac.
Parcă n-ar mai fi aceeași fire tristă și săracă
De când frunza-mbracă codrul, de când iarba câmpu-mbracă,
De când vântul nu mai plânge, ci suspină-n frunze blând
Aducând miros de floare sărutată și de când
Sub desiș umbros de sălcii gârla cântecul și-ngână.
Mama noastră-a tuturora, fire bună și bătrână,
Veche ești, vechi al tău farmec ș-ale tale frumuseți,
Ce-ncântară-atâtea neamuri în atâtea mii de vieți,
Însă îmbrăcate-acuma-n calde raze de la soare,
Când pământul varsă valuri de miresme-mbătătoare,
Reîntinerești deodată-n dimineața lui april,
Ca un basm din alte vremuri spus de-o gură de copil.

Dimitrie Anghel - Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.
Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,
Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.
Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.

Dimitrie Anghel - Aleasa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a deșteptat prisaca din poiană
Subt uriașul clopot de azur,
Și sună tot cuprinsul dimprejur,
De-ai spune că o harpă-eoliană
E aninată undeva de-un ram.
De-ar fi să stai nesigur la răscruce,
Căci pretutindeni murmurul l-auzi,
Asemeni unui tainic călăuz,
Te cheamă, te îmbie și te duce,
Fără să vrei, al florilor parfum.
Poiana pare-o uriașă floare,
Ce schimbă curcubeie de culori,
Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori,
Din care ies scântei rătăcitoare
Ce se aprind în aer și dispar.
Ca niște temple în miniatură
Ce ar serba un cult misterios,
În raiu-acesta-atâta de frumos
Lăsat anume parcă de natură,
Stau albii stupi subt streșinele lor.
Neobosite-aleargă în lumină
Albinele zburând din loc în loc,
Acum se-nclină-un fir de siminoc,
Acum se-nalță galben-o sulcină,
Și mursa-n aur se preschimbă-ncet.
Dar iată că pe-un urdiniș apare
Aleasa între-atâtea mii de vieți,
Și trântorii amanți de soare beți
Simțind imperioasa ei chemare,
Tresar prelung din somnolența lor.
Din urdiniș zburând ea scrie-o dungă,
Un fulger de beteală în senin,
Și cetele de miri cu freamăt vin,
Și-n urma ei se-nșiră și s-alungă,
Dar ea se-nalță-n slavă tot mai sus.
Mai sus se-nalță tot mai sus, și-n goană,
Se luptă mirii s-o ajungă-n zbor,
Dar ea-i un punct de aur mișcător,
Și-un punct e și prisaca din poiană,
O floare scuturată dintr-un ram.
Treptat se farmă ceata lor rărită,
S-abat din drum cei fără de puteri,
Și-n prăvălirea răpedei căderi,
Cu jind revăd scânteia urmărită
De unul singur din alaiu-ntreg.
Acela unul are pe regină,
Dar după clipa asta de amor
Ea se coboară domolită-n zbor,
Iar el recade-n marea de lumină
Subt uriașul clopot de azur.

Dimitrie Ciurezu - Rugăciune - Aici Am Învățat Ca Să Mă-nchin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Aici am învățat ca să mă-nchin,
În casa asta mică cu cuib de rândunici,
Pe care-amurgul pune altițe de arnici
Și dimineața-și mâna al apelor senin.
Aici, pe prispa-n soare, mi-aduc și-acum aminte,
Când mâna ei în tremur, mergea cu mâna mea,
Ea se-nturna spre Tine, eu mă-nturnam spre ea,
Și-adâncurile noastre se-mbrățișeau cuminte.
De-afară primăvară trecea peste pârlaz
Cu iia ei de zarzăr, cu ochii mari de soare
Și-n pumnul meu de muguri, cădea tremurătoare
Înflorindu-mi ruga pe mâini și pe obraz….
Aci coboară Doamne, pe prispă-ntre mușcate,
Un miel cu botul umed Ți-o pune capu-n poală,
Și peste câmp vărsată privirea Ta domoală,
Va urmări copilul, cu mâinile-nflorate.

Kabir - Flautul Infinitului Cântă Neîncetat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Flautul infinitului cântă neîncetat,
iar sunetul lui e iubire:
Când iubirea renunță la toate limitele,
atinge adevărul.
Ce departe se răspândește parfumul! Nu are
capăt și nimic nu-i stă împotrivă.
Forma acestei cântări strălucește ca un
milion de sori: incomparabil sună țitera, țitera
pe care răsună notele adevărului.

Daniel Vişan-Dimitriu - Munte și Vultur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curgeau pe coasta unui munte norii
Ca un șuvoi de clipe-atât de reci
Încât nu le-a mai vrut drept călătorii
Pe creste ce vor dăinui pe veci.
I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalul
Pe care-un timp prea lung l-a amânat
Strunindu-și, în adâncuri, arsenalul
În zbucium de cutremure creat.
A curs cascada albă spre o vale
Cu brazi ce apăreau în calea ei
Înveșmântați în straie anormale,
De-un galben plin de ani prea mulți și grei.
Cu norii-ndepărtați de printre creste,
Văzduhul tot, din nou înseninat,
A îndemnat spre ei lumini celeste
Și cu un verde crud i-a-nveșmântat.
Curând, un vultur s-a ivit în zare
Atras de munte și plutind ușor
Pe-un cer curat, albastru ca o mare,
Un vultur-gând senin, înălțător.
Daniel Vișan-Dimitriu
(11 ian. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Popas În Drumul Către Astre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În apa din izvorul nemuririi,
Se-adună-atâtea visuri din trecut
Încât devine împotriva firii
Să mai păstrezi din cele ce-au durut.

Rămân acolo pentru-o veșnicie
În care nu se simte lipsa lor
Și nici regretul că puteau să fie
Speranțe într-un altfel viitor.

În apa ceea, sufletul își simte
Întreaga strălucire, e curat
Ca la-nceputul vieții și consimte
Că de această apă-i însetat.

Ai mers acolo, ți-am călcat pe urme,
Ne-am întâlnit apoi pe un pământ
Ce-a-ncercat, dar n-a putut să curme
Iubirea căpătată-n locul sfânt.

Mai vor să meargă, sufletele noastre,
Să se-mbăieze-n apa din izvor
Cât mai curând, căci drumul către astre
Se conturează înaintea lor.

Daniel Vişan-Dimitriu - Gând Spre Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De vrei să asculți a apelor șoptire
Și îți dorești să le-nțelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Și-ai să auzi cum sună fericirea.
Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,
Urmează printre crengi o adiere
Și vei vedea cum frunzele descântă
Și le alintă-n blândă baleiere.
Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum norii
Atât de albi în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.
De vrei să înțelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ți gândul în necunoscut!