Versuri corectate și adnotate
Totu-a-nceput pe neașteptate;Era-ntr-o zi de mai, cu soare.Întorși sleiți dintr-o plimbareStăteam ferice, întinși pe spate. Lăsați cu gândul, dus aleneCând sufletul molcom se-ntindeȘi-n gând nimic nu se aprinde,Doar vis nespus, se scurge-n vene. Și ca din gol, uitat răsunăUn clopot, tremurând haoticÎn timpane surde, rău, despotic,Făcând din liniște furtună.E-o voce stranie pe fir,Ce dă verdict … Citește mai mult
Conglomerat de elocințăEruptă din imprevizibil,Schimbând infam în neputință,Perdant făcându-l plauzibil.Parcurs colinic rectiliniuDepănușat de artificii;E tânăr, sau bătrânul Pliniu,Izvor d-extaz, sau de suplicii.Creează veșnic suferințăÎn echitabil echilibruDe-un vinovat primind sentință,Câștig redând ‘n egal calibru.Trăiește-n gol de suflet, veșnicAscuns sub negrul fald de robă,Plătind ardoarea-și ca un sfeșnic,Iluminând nestinsă probă.Nu-i e permisă doborâreSub paloș blând de sentiment.E-o … Citește mai mult
Sentința– fragment –(28. 03. 2016).A fi mamă, a fi tată,e un dat de la Iisus,El e Cel Ce ne aratăunde, în Ceruri, am ajuns,cât a fost de trist și este,știe numai Dumnezeu,tu, nefiind decât poveste,cum gândești că-ți va fi greu?!.El ne spune răspicat,poate chiar un pic mai dur,rob, de ești, sau împărat,sufletul să-ți fie purși.. … Citește mai mult
„La muncă silnică pe viață!”Fu a juraților sentință;Iar vinovatul, — trist și galbănDe groază și de suferință, —Îmbrățișindu-și copilașii,Strigă cu vocea înecată:„De astăzi nu mai aveți tată!”
Legea moralădeasupra mea.Ca un surâs înflorit caligraficîn colțul buzelor,ca o sentință provizorie,ca o pedeapsă delicată,ca un păianjen rezemat de raza unei stele.deasupra mealegea morală.
Și căzu cuvântul greu ca piatraPeste pieptu-mi încă suflând viu.Nu-i nimic, eu doar eram de-a gata,Voi ieși cumva din asta, știu.Astăzi am de isprăvit mai multe:Cu memoria-mi să o sfârșesc,Inima s-o împietresc, s-asculte,Să-nvăț iarăși viața s-o trăiesc.Nu de alta… Freamătul de vară,Ca serbarea-i după geamul meu.Ziua asta și casa prea goalăDe demult am presimțit-o eu.
Un arbor când puternic spre domele-nstelateÎnalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soareUn loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,A meritat securea și trebuie tăiat!
Trup din lutÎn piatră arsMistuit în dansChip din lutCu nod la glasTot ce-a mai rămas.Trup din lutÎn piatră arsMistuit în dansChip din lutCu nod la glasTot ce-a mai rămas.În gură praf de dinteCuvinte nerostiteMerg ca coaseleAzi mai tari ca oasele.Imagini mult grăbiteStop-cadre-ntipăriteVirgulă – antractPat în lut rol să tac.Ochii sapă-n cerÎn gând dorințăȚintă neclintită stauDeținut … Citește mai mult