Sorin Cerin – Un Sentiment Răstignit pe Destinul Clipelor

Lumini stinse,de Flăcările Indiferenței,ce vagabondează,prin Ochii Speranțelor,încercând să găsească,câte un Sentiment,răstignit pe Destinul Clipelor,mereu atât de goale,prin care trec nepăsătoare,Zilele fără adăpost,incendiate de respirația,Gândurilor de plumb,a Disperării,ca mai apoi,să se prăbușească,împreună cu ea,pe asfaltul negru,al Cuvintelor înghețate,pe care ni le adresăm,fără să știm vreodată,cât de străpunse sunt,de copitele tăioase,ale Zebrelor unor Vise,care ne bântuie,și par … Citește mai mult

George Marian Popa – Sentiment

Sentiment.Atunci când ploaia ne-a udat, până la pieleÎn miez de noapte stateamPus la uscat, depanând din amintiriUnul lângă altul, încercândUnirea tristeților din ochiSă îți ascult inima printre tunete și fulgere de-afarăSă îți iau mâna într-a meaSă te-acopăr cu noaptea caldăSă îmi acoperi inimaSă îmi spui Tu în urechea meaȘoptit, să aud doar euSă îmi ștergi … Citește mai mult

Geany Morandi – Tu Ești Dorul Meu

Nu mi-a fost în viața meaAșa dor de cineva (of of of of)Dar acum m-a luat un dorDe tine și simt că mor (of of of of). X2. Refren:Tu ești și vei rămâne dorul meuDorul și focul din sufletul meuTu-mi cunoști toate gândurileChiar și privirile și sentimentele. X2. Dorul din inima meaDoar tu îl poți … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Douăsprezece Poeme într-un Vers

TRISTEȚEPe fața apei, lebede destramă curcubee…CÂNTEC PIERDUTÎn ochii ciutei moarte, luceferii adorm…PAHAR CU VINVăzduhul și țărâna se logodesc pe buze…SPERANȚACâmp ars, ucise ierburi și-ndepărtări, fântâni…BUCURIEPe-a sufletului boltă au fâlfâit păuni…ARGHEZICeruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rouă…ROMANȚAȘi cântecul desprinde din suflete statui…SOMNUL IUBITEIPe streșini, pacea albă a-ntâielor zăpezi…POEMUL ÎNTR-UN VERSIzvorul lin, presimte imensitatea mării…ÎNTÂIUL „TE … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Transfigurare

Staurezemat de o șurăde fân aurit.Un miros acruirumpe și mișunădin brazdele fertile.Mă simt născut mai binedin oamenii pământului.Mă simt în ochiiatenți la schimbărileceruluiai omului zbârcitprecum scoarțaduzilor retezați.Mă simtîn chipuri de copiica un fruct trandafiriuincandescentprintre arborii despuiați.Ca un normă pătrundde soare.Sunt zăpăcitîntr-un sărutcare mă mistuieși mă liniștește.

Nichita Stănescu – Pean

Pean.Nu trebuie înţelese sentimentele, –ele trebuie să fie trăite.Nu trebuie înţeleşi porcii, –ei trebuie să fie mâncaţi.Nu trebuie înţelese florile, –ele trebuie să fie mirosite.Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, –lăsaţi-o pe ea singură;nu-i faceţi ramură din inima voastră,nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,aerul de sub aripă..Nu trebuie mai ales să înţelegem, –trebuie mai ales … Citește mai mult