seceris – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Au Plecat Olteni la Coasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Au plecat olteni la coasă
Fânul verde să-l cosească
Și-au rămas oltencele
Să secere grânele.
Ele seceră la grâu
Cu coadele prinse-n brâu,
Fă-le, soro, cu mâna
Să vină la noi încoa.
Du-te, soro, la izvor
Și ia apă-ntr-un ulcior,
Du-te la izvor pe luncă
Să vezi oltenii cum lucră.
Puiule, dacă ți-e dor
Pune coasa pe răzor,
Vino-n vale la izvor,
Pune-ți coasa pe căpiță
Și vino să-ți dau guriță.
Că mâine-avem sărbătoare
Să facem o horă mare,
Să jucăm și să cântăm,
Cu toți să ne bucurăm.

Sava Negrean Brudascu - Mândră-i Horea Secerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mândră-i horea secerii
Colea cându-i vremea ei,
Mândră-i horea legănată,
La copila supărată.
Mândră-i horea și mi-i dragă,
Dar n-aș dori să mor degrabă,
Groapa-i mare, lutu-i greu,
Și-i pagubă să mor eu.
Sus pe dealul gruiului
S-o copt spicul grâului.

Simion Felix Martian - Secerișul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Albastrul cer se reazemă pe plopi
Și-un suflu viu tălăzuiește lanul;
Sângele macilor țâșnește-n stropi
Și ciocârlia-și fulgeră elanul.
Spicul e greu, aproape dureros,
Căci bobul în belșug a dat din glie,
Miscându-se în soare, unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.
De bobul greu, ținut la subsuori,
Cămașa spicului stă să plesnească;
Veniți din patru zări, secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.
Unii-au udat ce alții-au semănat
Dar Domnul vieții a făcut să crească,
Voi sunteți așteptați la secerat,
Să duceți rod în Patria cerească.
Intrați cu râvnă, lanul e mănos,
Cereți putere, cereți Apă vie,
Aduceți-vă snopii la Cristos
Și veți fi răsplătiți în veșnicie.
Seninul blând se reazemă pe plopi
Și în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântați și voi, culegători de snopi,
Căci și în cer e cânt de bucurie.

Petre Ghelmez - La Seceriș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gâtul de cocori
Sunând strune de viori și mă strămutau furiș într-un fel de luminiș
Vara-n drum la seceriș.
Maica galbenă lumina din pământ creștea albina miere coaptă și rășină îndesată pe sub zări până pe la subsuori până-n ochi până-n sprâncene pe sub piele pe sub gene.
Prin ciorapii groși de lână usturime mâncărime de pleavă și de țărână și de greieri răgușiți
De prin miriști și arșiți pe sub soarele molâu numai solzi de spin de grâu.
Numai boabe tari ca piatra să ne lumineze vatra eu tot mic sub spicul des cât o boabă de orez ce să dea de-a berbeleacul vreau să aflu mai ales unde cântă pitpalacul.
Rugi mor prin mor săgetați pe la chindie de-un fulger de ciocârlie gușterii din iarba grasă își scot capul de mireasă ca li s-a uscat prin gură limba de-atâta căldură.
Prin țărâna de cenușă pașii mei mititeii frig ca pasărea-n țeapă și lasă tipăritura sub atâta foc și zgură un călcâi un călcâi.
Ca luceafărul dintâi și cinci degete-n inele cu coroana lor de stele arde soarele topește fața zărilor mă crește fața zărilor mă crește.
Lasă-mă tu față rea sub lumina verii grea printre maci și gherghinari? nu mă duc la ape mari lasă-mi anii care-mi plac într-un cuib de pitpalac.
Lasă-mi zilele și glasul lasă-mi pasul lasă-mi ceasul într-un bob aprins de grâu să mă-ngroape pan’ la brâu în izvor fără căldură tot copil naiv și pur.
Ah de unde să fi știut că ești surdă că sunt mut că-ntre noi e-o apă albastră fața zărilor că nu te-aș mai fi strigat acu te-aș mai fi strigat acuuuuuuu..

Tudor Arghezi - Secera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Parc-ar fi căzut din cer
Luna nouă-ntr-o livadă
Și i-au pus un lemn mâner,
Ca să ție bine-n coadă.
Și cum umblă în răspăr
Prin grâu zvelt ca păpurișul,
Pare luna-ntr-adevăr
Că-și începe secerișul.
Leana seceră și taie,
Cinge snopii pe mijloc,
Și din snopi clădește claie,
Câte cinci, din loc în loc.
Pe când Craiul Nou, din cer,
Mai târziu s-a bucurat,
Surioara lui de fier
Argintiu, cum a lucrat.

Nichifor Crainic - Seceriș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă,
Iluminând belșugul de recoltă
Și poleind ținutul secerat.

Apoi, când soarele s-a scuturat în desfrunzire de vâlvoare-nvolbă,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaș cuptor înflăcărat.

Simțeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbătătoare laolaltă.
Ieșea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.

Vasile Alecsandri - Secerișul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ciocârlia ciripie, fâlfâind din aripioare,
Pe o scară de lumină se coboară de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el devine arzător;
Prepeliţa cântă-n grâie, grierul cântă-n mohor.
În cel lan cu spicuri nalte au intrat secerătorii,
Pe când era încă umed de răsuflul aurorei.
Toţi, privindu-i de departe, par că înoată-n galben râu,
Fetele fără ştergare şi flăcăii fără brâu.
Secera, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepeliţa îşi ia puii şi se duce; lanul scade,
Iar în urmă, holda mândră, răsturnată prin bucăţi,
Se ridică-n snopi de aur, se clădeşte-n jumătăţi.
Mai departe, lucind iute, un flăcău ş-o fată mare.
De tot snopul îşi dau gingaş o furişă sărutare,
Când o pasăre măiastră, peste lan trecând uşor,
Zice: „Dulce-a mai fi pâinea de la snopurile lor!”