Albastrul cer se reazemă pe plopi
Și-un suflu viu tălăzuiește lanul;
Sângele macilor țâșnește-n stropi
Și ciocârlia-și fulgeră elanul.
Spicul e greu, aproape dureros,
Căci bobul în belșug a dat din glie,
Miscându-se în soare, unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.
De bobul greu, ținut la subsuori,
Cămașa spicului stă să plesnească;
Veniți din patru zări, secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.
Unii-au udat ce alții-au semănat
Dar Domnul vieții a făcut să crească,
Voi sunteți așteptați la secerat,
Să duceți rod în Patria cerească.
Intrați cu râvnă, lanul e mănos,
Cereți putere, cereți Apă vie,
Aduceți-vă snopii la Cristos
Și veți fi răsplătiți în veșnicie.
Seninul blând se reazemă pe plopi
Și în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântați și voi, culegători de snopi,
Căci și în cer e cânt de bucurie.
Sensul versurilor
Piesa descrie metaforic secerișul ca o chemare la credință și la aducerea roadelor spirituale. Secerătorii sunt invitați să lucreze cu râvnă pentru a fi răsplătiți în veșnicie, recunoscând că roadele sunt rezultatul harului divin.