sanatoriu – Versuri.pro

Mariana Marin - Elegie - În Sanatoriul Din Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În sanatoriul din munți
la adăpost, hei, hei! din nou la adăpost
până când într-o zi (obișnuită, desigur,
ca ziua noastră de nuntă)
am văzut cum cineva
îmi sapă în carnea tânără o altă față.
Timid, la început. Cu indiferență, apoi.
Nimic mai măreț decât spectacolul
unui trup care moare,
părea că-mi spune noul meu chip.
Nimic mai aproape de zei.
Astfel am început să trăiesc
în două chipuri deodată.
Unul, însingurat și palid.
Celălalt, pe care îl vedeți,
din care vă pot oferi oricând
mai multe capete, mai mulți ochi.
Iată-mă, deci,
în sanatoriul din munți
(la adăpost, hei, hei! la adăpost)
din nou la adăpostul acestei iluzii severe,
înghițind cuvintele a două chipuri,
vorbind cu ele și visând nerușinat
și obișnuit, desigur,
ca în ziua morții noastre.

Eugenio Montale - După o Fugă - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Erau mestecenii, deși, ca să ascundă
sanatoriul unde o bolnavă
din prea multă dragoste de viață, în cumpănă
între tot și nimic se plictisea.
Cânta un greiere perfect inclus
în proiectarea clinicii
împreună cu cucul auzit cândva de tine
în Indonezia, pentru un preț mai mic.
Erau mestecenii, o infirmieră elvețiană,
trei sau patru smintiți în curte,
pe măsuță un album cu păsări exotice,
telefonul și câteva ciocolate.
Și eram și eu, firește, și ceilalți
sâcâitori ca să-ți aducă acea mângâiere
pe care tu puteai s-o dăruiești din belșug
umai să fi avut noi ochi. Eu îi aveam.

Omul Cu Sobolani - Razna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Chiar nu mă interesează,
Părerea celorlalți nu contează
Nu-mi pasă, știu c-or să vorbească,
Nebuniei mele să se-mpotrivească.
Înseamnă atât de puțin pentru mine
Oricum fac cam tot ce îmi vine
Nu urmăresc chiar să displac
Dar refuz mereu să vă fac pe plac.

Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale
Cămăși de forță dantelate
Reflexe necondiționate
Vad sanatorii cu balcoane
Borcane de pastile goale
Cămăși de forță dantelate
Reflexe prea condiționate

Nu îmi pasă ce-or să zică
Știu oricum c-or să-mi poarte pică
Tu ești mai puțin nebun decât mine
Eu sunt cel ce știe totul despre tine
Sunt nebun, îmi spun nebun, mă simt nebun (X2)

Razna am luat-o cu toții
Dar voi ca tonții nu observați
Că am luat-o razna cu toții
Dar eu..

Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale
Cămăși de forță dantelate
Reflexe necondiționate.
Vad sanatorii cu balcoane
Borcane de pastile goale,
Cămăși de forță dantelate
Reflexe prea condiționate.

Benedict Corlaciu - Efigii în Ceară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În parcul acela imens, într-o seară,
oamenii vineți, fără plămâni,
scriau lapidar, cu ambele mâini,
un cuvânt pe un petec de ceară.
Cuvântul acela suna: ftizie.
Fiecare însă-l scria diferit,
cu același condei de lemn înnegrit
și-aceeași nesănătoasă beție.
Cei ce-așteptau să le vină rândul
mureau fără cei dinaintea lor.
Ca un pumnal, condeiul
se îndrepta spre pieptul tuturor,
în locul plămânului sec, străpungându-l.
Când oamenii vineți piereau,
umbrele lor, aiurând, se-ntorceau
în sanatoriul din parcul imens și gol.

Victor Eftimiu - Sanatoriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și noaptea doarme liniștită
Și n-o trezește un ecou
Ghețarii albi, în aurora
Sunt galbeni ca un aur nou.
Ca niște clopote de aur
Răsună lung, răsună grav,
Și cântă imnurile vieții,
În ochii tristului bolnav.
Și pe când clopotele vieții
Vibrează-n sufletul sonor,
Fecioarele cu mâini de ceară
Se roagă palide – și mor…