Versuri corectate și adnotate
Până-n pământ, tristețea mea te-nhămuriLa frunze, la căderea lor de-o vară.Trezite sunt de gândul c-au să moară,Că umbră nu-i, sunt doar lumini și ramuri.Pustii, frumoase învelesc o groapă.Se-nchide ochiul meu și le ignoră.Cenușa leagă strâns ora de oră,Oprind migrarea turmelor de apă.Cum toamna, torturându-mi lumea verdeCa pe o minte-adânc neștiutoare,Ar căpăta și tot atunci ar … Citește mai mult
Te voi întâlni dincoloÎn lumina ochilor meiLasă-ne să pictăm decorulÎntr-o culoare vizibilă.Oprește știrile, culcă-teLuptă cu lacrimile și suferințaMi-am schimbat visele copilăreștipentru un buchet de fantezii.Apăsa pe butonAr trebui să stai și să asculțiPrivind cum o lacrimăPlouă într-o inimă frântă.E o zi tristă pentru fericireÎn lumea asta nebunăE o lume nebunăDeci tot ce avem de făcut … Citește mai mult
Pe miriște vânt negru-a vijelie.Tristețea violetă dă în floare,Gânduri ce tulburi mintea ne-o îmbie.Pe gard stau ruje ce muriră-n soareȘi floarea-soarelui brun-fumurieTopite-n fard albastru la culoare.Un straniu zvon de clopote sfâșieRezede ce muriră negre-n floareȘi frunțile, pe care umbre-adie,Domol ne cad, albastre la culoare,Cu floarea-soarelui brun-fumurieȘi ruje ce pe gard muriră-n soare.
Gri.Plâns de cobe pe la geamuri se opri,Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;„I-auzi corbii!” – mi-am zis singur.. și-am oftat;Iar în zarea grea de plumbNinge gri.Ca și zarea, gândul meu se înnegri..Și de lume tot mai singur, mai barbar, –Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar..Iar în zarea grea de plumbNinge gri.
Nu cânt să mă scot în fală,Da-mi inima amară. -bisNici nu cânt să mă fălesc,Da cânt să mă răcoresc,La inimă și mai sus,Doru’ pe mine s-a pus. Oi hori în lumea mare,Ca să uit de supărare. -BISȘi de noi scapă de tot, maiDa-bătar să uit cât pot.Zice lumea că-s bolund,Io horesc, nu mă ascund. Cine … Citește mai mult
Trupul părea că nu e trup,părea că e suflet.Soarele apunea într-o bijuterie ciudată,Obiect inventat.Îmblănită zi, căptușită de noapte,până la refuz, până aseară.I-am explicat tristeții ca unui conifercum se omoară.Pubelele semănând a cadavrulingeau luna topită pe mâini.Când te-am pierdut pe tine,ce se mai poate pierde?
Foaie verde-o viorea, dorule,Avut ursitoare rea, dorule,Cu de toate m-a-nzestrat, dorule,Dar dragoste nu mi-a dat, dorule,Și m-a lecuit de dor, of, lelică,De mi-a pus venin să mor, of, lelică!Și-am îngrijit de-o grădină, dorule,Cu grădinaru-mpreună, dorule,La mijloc de grădiniță, dorule,Am sădit o garofiță, dorule,Garofiță parfumată, of, lelică,De măicuța sărutată, of, lelică.Am sădit și-un bujorel, dorule,Da-i plăpând … Citește mai mult
Dimineața, seara, triste.Triste-s oare-ntr-adevăr?Umbre-atârnă de batisteȘi de fire lungi de păr.De vor fi sau nu, precumOchiul de ciclop le vede,Zugrăvite-n vânt cu fum,N-au contur, nici parfumRamurile din livezi.Printre prunii din amurgCântă-n ritmuri de tipsiiGhiersul moale, stihul turcȘi arab, de la geamii.Rugăciune! Nebunie!Ca bolnavii gem cu toții.Sunt nebuni? în chinovieAu și munte și câmpie.Catapeteasma pustie, în … Citește mai mult
Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,Și sare uscată pe gene, pe buze,Reziduuri ale unor dureri neegaleCa mareaTrecând dezgustător prin meduze;Urme de plâns ale unor ființeNeavând în comun decât rarDisperareaMăsurată-n minuteȘi, sărat și amar,Același gustAl jumătății trecuteDe secol, de vârstă, de an.Plaja în august,Ocean.
De ce te prefaci ne-ncetatÎn vultur, în piatră, în lujer?De ce îmi surâzi nechematDin bolta senină un fulger?Mă lasă! În vreme, în loc!Profetice griji să mă fure..Ca beat se petrece un focPe bălţi înstelate şi sure.Şi muza în şal trenţuitCântări de tristeţe suspină.Aleanul ei tânăr, cumplitE-ntreaga-i putere divină.