Acum iubește-le Mircea, promite-le marea și cerul
Dar privește-le săraci, precum zăpada și cerul.
Dar aburește-le, de ce folosește-ți vrăjeala și felul
Și zâmbește-le când pleci, dar nu-ți uita portofelul.
S-a întâmplat să mă pierd să nu știu ce se întâmplă
Dar nu nu-s genul să plonjez de pe tâmplă pentr-o tâmpă
S-a întâmplat să o repar, ea a fost gata să o rupă
Nu i-a păsat nici măcar cum s-a realizat după.
Și au fost multe ca ea, ea nu o să mai fie
Că ea vor fi sute, ca mine unu într-o mie
Și o voi găsi Universul mult căutat cine știe
Și voi afla dacă e în ea să fie în ea, să nu fie
Acum uită-le Mircea, ascultă-mă pe mine
Și mergi înainte de-aicea, avem încredere în tine
Și lasă totul în spate, nu le lăsa să te-ncline
Uită-le Mircea, să fii sănătos, să fii bine.
Și s-a întâmplat să mă prostească și mă prosteam singur că merge
Când rămâneam singuri, eram sigur că ea mă înțelege.
Am încă răni deschise, dar vântul-i rece și le drege
Am încă amintiri aprinse, dar timpul trece și le șterge.
Dar comportă-te normal, ajut-o la teme
Și chiar de doarme dusă, înțelege-o îi e lene.
Și distrează-o, amuz-o, bate-o cu perne
Și du-te să dormi Mircea, că mâine intri devreme.