Releveu – S-a Întâmplat în Ianuarie

Trezeste-te Mircea, hai du-te la muncă
Apoi mai dormi un pic, apoi du-te și te culcă.
Apoi trezește-te, du-te la muncă înapoi
Trezeste-te că dormi de marți și e deja joi.
Și așa am ajuns la 22 cu 62 de (…)
Și încă mai sunt printre voi și-s nemâncat de 2 zile.
Și încă târăsc pe foi cuvinte, uită-mă copile
Că am ajuns la 22 și încă mă f*t la (…).
S-a întâmplat să mă nasc iarna, departe de cărți
Să-mi fie dat să iubesc toamna și (…) nopți.
Să dau înapoi primăvara, iubind fratele (…)
Să-mi fie tăiat cheful vara de strâmbe încuiate în chiloți
S-a întâmplat să vă scriu și ce v-am scris să uitați.
S-a întâmplat să nu știu de ce ați plecat, cum plecați
S-a întâmplat să mă întreb de ce tăceam când vorbeați
S-a întâmplat să vă cred și să-mi demonstrați că minteați.

Acum iubește-le Mircea, promite-le marea și cerul
Dar privește-le săraci, precum zăpada și cerul.
Dar aburește-le, de ce folosește-ți vrăjeala și felul
Și zâmbește-le când pleci, dar nu-ți uita portofelul.
S-a întâmplat să mă pierd să nu știu ce se întâmplă
Dar nu nu-s genul să plonjez de pe tâmplă pentr-o tâmpă
S-a întâmplat să o repar, ea a fost gata să o rupă
Nu i-a păsat nici măcar cum s-a realizat după.
Și au fost multe ca ea, ea nu o să mai fie
Că ea vor fi sute, ca mine unu într-o mie
Și o voi găsi Universul mult căutat cine știe
Și voi afla dacă e în ea să fie în ea, să nu fie
Acum uită-le Mircea, ascultă-mă pe mine
Și mergi înainte de-aicea, avem încredere în tine
Și lasă totul în spate, nu le lăsa să te-ncline
Uită-le Mircea, să fii sănătos, să fii bine.
Și s-a întâmplat să mă prostească și mă prosteam singur că merge
Când rămâneam singuri, eram sigur că ea mă înțelege.
Am încă răni deschise, dar vântul-i rece și le drege
Am încă amintiri aprinse, dar timpul trece și le șterge.
Dar comportă-te normal, ajut-o la teme
Și chiar de doarme dusă, înțelege-o îi e lene.
Și distrează-o, amuz-o, bate-o cu perne
Și du-te să dormi Mircea, că mâine intri devreme.