Zăpada strălucește în amurg
Nici o urmă nu-i pe ea
Tărâmul ascuns de lume, este împărăția mea
Aici e totul ca furtuna ce-o trăiesc
Știu că-am încercat, nu pot s-o opresc.
Nu te arăta, nu-i primi
Fața bună tu trebuie să fii
Zăvorul tras și încuiat, dar au aflat.
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Eu nu mai am rezistat
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Pe un alt drum am plecat,
Ce spun toți, nu e treaba mea!
Fie ger mereu, de azi gerul e prietenul meu.
Ciudat totul pare
Departe și uitat
Și cu temerile mele
Deodată au încetat,
E timpul meu să mă pornesc,
Să văd ce pot, ce reușesc
Să fie numai vreau eu, mereu!
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Sunt vântul stârnit din cer
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Și lacrimile-mi pier
Liberă, aici în ger
Vântul să-l pornesc.
Lumea mea domnește în cer și pe pământ
Și sufletu-mi roiește peste crestele de argint
Eu nu mă mai întorc, trecutul e trecut!
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Ca din somn eu m-am deșteptat
S-a întâmplat, s-a întâmplat
Și în viața am plecat
Stau aici, liberă mereu
Vântul să-l pornesc, de azi gerul e prietenul meu.
Sensul versurilor
Cântecul vorbește despre acceptarea de sine și eliberarea de constrângerile impuse de ceilalți. Personajul principal își îmbrățișează adevărata identitate și puterea interioară, lăsând în urmă trecutul și temerile.