rugina – Versuri.pro

Alecu Donici - Galbenul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Țăranul a găsit un galben ruginit,
Pe care lui îi da destui bani de argint.
Dar el a zis în sine:
„Să-l schimb așa nu-i bine.
Acum am priceput că trebuie curățit,
Pentru ca să câștig pe el preț îndoit”.
Și întorcându-se acasă a luat
Nisip și cărămidă,
Cu care galbenul atâta l-a frecat,
Încât l-a și făcut curat ca o oglindă,
Dar numai a scăzut din greutate mult
Și prețul cel dintâi la galben a pierdut.
Ideea fabulei e lesne de-nțeles.
Părinților! pe voi privește mai ales.
Căci voi nu trebuie să vă siliți
Întru științe multe pe fii să pospăiți;
Ca să le dați un lux, un amăgitor nume,
Și să disprețuiți plecări firește bune,
Scăzând greimea lor în cumpenele lumei.

Salvatore Quasimodo - De Culoarea Ploii și a Fierului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ziceai: moarte, tăcere, singurătate;
ca dragoste, viață. Cuvinte
ale provizoriilor noastre imagini.
Și vântul s-a înălțat ușor în fiecare dimineață
și timpul de culoarea ploii și a fierului
a trecut peste pietre,
peste închisul nostru zumzet de blestemați.
Încă e departe adevărul.
Și spune-mi, om zdrobit pe cruce,
și tu cel cu mâinile îngroșate de sânge,
cum le voi răspunde celor ce întreabă?
Acum, acum: înainte ca altă tăcere
să intre în ochi, înainte ca alt vânt
să se înalțe și altă rugină să înflorească.

Jan Lulu Stern - Păiața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca un clown privește lumea
Saltimbanc fără scăpare
Tu să râzi, să râdă alții
Râdeți toți în gură mare.
Viața este ca balonul
Îndesat cu aer, plin
Vesel se înalță-n sfere
Fericit de-al lui destin
Dar ajunge-un vârf minuscul
Dintr-un ac plin de rugină
Și, cu-o găurică mică,
Îl aruncă jos, în tină.
Acul nu-i ce-a fost odată.
E acrit, bolnav și rău
Nu mai are nici ureche
Dar a-nfrânt destinul tău.
Tu apropie-te-n grabă
Saltimbanc cu râs pe față
De balonul care moare
Și insuflă-i din nou viața
Apoi întoarce-te pe scenă
Cu fața veșnic zâmbitoare
Păiața, chiar de-ți vine a plânge
Tu aduci pe lume puțin soare.

Phoenix - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sus pe dealuri toamna pune,
Miriști galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Și mohoare de rugină..
Și mohoare de rugină..
Sora soarelui, bătrână,
N-are ochi ca să-l mai vadă.
Stă cu capul în țărână,
Așteptând neaua să cadă..
Așteptând neaua să cadă..
Rânduri, rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb,
Peste larga simetrie
De coline cu porumb..
De coline cu porumb..
Sora soarelui, uscată,
În visul verii legănată,
Simte toamna cum o prinde
Cu-ale sale mâne ude..
Cu-ale sale mâne ude..

Sorin Cerin - Lacrimi de Rugină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pierdut printre inimi de asfalt,
încerc să îmbrățișez,
privirile roților rătăcite,
ale viselor,
ce aleargă spre nicăieri,
prin venele traficului infernal,
al disperărilor,
ce plouă cu lacrimi de rugină,
peste osiile gândurilor,
tot mai roase,
pe piepturile dezgolite,
ale amintirilor.

Friedrich Nietzsche - Rugina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rugina-i necesară: când ești prea ascuțit, / ”Prea tânăr e” auzi necontenit. →

Ana Blandiana - Topirea la Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Decenii întregi așteptând
Întoarcerea cheii în broască;
Din ce în ce mai ruginită,
Pândind-o decenii întregi
Fără cuvinte,
Fără destin. Din când în când
Părând că se mișcă puțin.
Și atunci
Oh, împărțirea pe voci
După iluzia mișcării:
Cei cărora li s-a părut
Că s-a învârtit înainte,
Cei cărora li s-a părut
Că s-a învârtit înapoi,
Cei cărora chiar nemișcarea
Li se pare-un atu
Cine și ce ar putea să oprească
Himera? Dar, nu,
Numai înaintarea ruginii
În inima fierului,
Topirea la rece,
Praful roșu înlocuind
Molecula cu molecula zăvorul
(Și iarăși corul de semne,
Presupuneri, opinii:
Într-un secol, în două,
Într-un mileniu)
Istorie cu încetinitorul.