Victor Tulbure – România
Odihnei: prispă, arșiței: fântână,Și visului: zăvor desferecat!C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,Bătrâni Carpații trupul ți-l străbat.Priveliști desfătătoare: țară!Ce dragi îmi sunt toți munții de omătȘi drumurile tale-n primăvarăCând de mireasma merilor mă-mbăt!Cât ochii văd: și iarba și văzduhul,Sunt ale mele toate câte sunt,Și crestele, și apele și stuhul,Și darnicul acest mănos pământ.Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, … Citește mai mult