Mircea Micu – Risipire

Mă dau risipei lent, în doze mici,Pradă nesățioaselor furniciCe-mi înfășoară trupul ca un brici.Ce-a fost, e-nchis în oră de cleștar.Am spart, cântând, pahar după pahar,Tot învățând să râd tăcut și rar.N-am fost în stare să urăsc nimic,Sortit să mă-ntronez și să abdic,Să cad mereu și iar să mă ridic.Acum mă duc încrâncenat și straniu,Iradiat de … Citește mai mult

Charles Bukowski – O Nevoie Îngrozitoare

Unii oameni pur și simplu cautănefericirea, au darul de a o extragedin orice situație existentă,vânând orice slăbiciune,orice eroare insignifiantă,pentru ca apoi să devină ei înșiși răutăcioșiși răzbunători.Oare ei chiar nu realizeazăcă viațaeste atât de scurtă?Și să o mutileziîn halul acesta…nu va exista niciodată,niciodată,vreun modde a recuperatoată aceastărisipă inutilă.

Ra’ – Freestyle Dirty Chakra

Miercurea Ciuc și joia Holsten, totul constă-nChestii care nu costă, pot să,Învârt lumea ca papaDoar că mi se rupe p***. În timp ce li se rupe apaEu nu-s rapper doar c-am pe cap atâtea chestiiȘi le scuip cu ură noaptea-n intersecțiiFlow-ul meu e un cumul de infecțiiȚine-ți de cască,Munte Myoboku, mă iei peste picior iei … Citește mai mult

Omar Khayyam – Stând și Sperând Viața-Mi În Vânt Fu Risipită

Stând și sperând viața-mi în vânt fu risipită,Că nici o zi, doar una, n-avui mai fericită;Azi sigur sunt că viața nimic nu-mi poate daMai mult decât eu singur prin mine-i voi lua.Din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu

Ana Blandiana – Linia

Doamne, ce risipă!Cum aruncam cu secundele, cu minutele,Cu orele, cu zilele, cu anii!Trecătorii se îngrămădeau să le prindă din aer,Nu le venea să creadă.Prietenii încercau să mă oprească,Dușmanii spuneau:Are ea vreun motiv, vreun câștig?Nu e nimeni atât de nebun…Dar eu eram,Eu continuam să risipesc ștergândLinia ce desparteSublimul de ridicol,Lăsându-se să se verse unul într-altulCum fierea … Citește mai mult

Alecu Donici – Cheltuitorul și Rândunica

Un tânăr foarte bun, dar prea cheltuitor,Luând în stăpânireO bună moștenire,În vreme de un an, rămase pe ușor,Și tot ce mai avea acum era o blană,Păstrată prin prilej că timpul sta de iarnă;Iar cine nu-i de mic cu frigul învățatÎn blană foarte crede.Dar într-o zi mergând după împrumutat,Din întâmplare el o rândunică vede.Găsește-ndată negustoriȘi ia … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul IV: Frumusețe Risipitoare, De Ce Te Irosești?

Prodig superb, de ce să iroseștiNumai pe tine frumusețea toată?De la natură cu-mprumut primeștiDoar dacă ești cu inima curată.Splendid avar, de ce să faci abuzDe darul tău, primit să-l dai în dar?Și, cămătar perdant, de ce faci uzDe sume mari, fără vreun spor măcar?Preocupat fiind numai de tine,Tu chiar pe tine însuți te-ai trădat.Natura, când … Citește mai mult