Resurecție – Versuri.pro

Dragos Miron - Noul Miron (Prod. Amavi)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strofa 1:
Eu sunt Miron, Noul Miron, scriu până pic la somn
Nu pic nasol, uite, târfa se îmbată că mă piş alcool
Întotdeauna folosesc doar două degete
Unul de a arăta pe cine și celălalt de ce.
Și-acum mă-ntreabă lumea: Dragoș, de ce te comporți așa ciudat? eeey
Las-o baltă, e un subiect fumat
Sunt un scriitor de speriat, nu fugi
O să câștigi respect în timp ce ăștia 3 te bat.
E minunat în capul meu și strig la Tata
Tată nu mai vreau să beau, data trecută am vomitat pe o fată
Am vomitat pe nas, am vomitat pe gură
Am vomitat pe pulă, pe urechi, pe buric și pe toate odată.
De ce te uiți așa ciudat de parcă n-ai mai văzut vreodată
Un alcoolic care a dormit pe o bancă?
Miros a (boască?), dar măcar nu miros a varză
Sau a bocanci murdari purtați o vară-ntreagă!.
Mă doare fix în pulă de conceptul tău, fă zdreanță!
Ce o să faci dacă-ți iau microfonul și ți-l înfig în creastă?
Pleacă, pleacă! Îți dau cu mucii fix în față!
Nu-mi pasă de brigada ta, o sugeți toți odată!.
Mi-a luat aproape o viață-ntreagă să mă las de marfă
Acum o să mă bucur de tot ce a mai rămas și ce-o să-nceapă
Fii pregătită zdreanță, o să ies în față
Numele meu e Dragoș, m-am reîntors la viață!.
– Îi mulțumesc lui Maich, Maichtaison –
– Le mulțumesc fraților mei de sânge, singurii frați –
– Îi mulțumesc mamei mele, Sărut-mâna, mamă! –
– Restul care ați rămas închiși în cușca asta, VĂ F*T ÎN GURĂ! –
– E AMAVI! DOAR AMAVI! –
– MĂ SIMT PERFECT! –

Sylvia Plath - Lady Lazarus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am făcut-o din nou.
Un an la fiecare zece
Îl duc la capăt –.
Un fel de miracol umblător, pielea mea
Strălucitoare ca un abajur nazist,
Piciorul meu drept.
Un prespapier,
Chipul meu lipsit de însușiri, pânză fină
de evreu.
Decojește-mi fața de masă
O, inamic al meu.
Te înspăimântă? –.
Nasul, orbitele ochilor, toți dinții?
Acra respirație
se va evapora într-o zi.
Curând, în curând carnea
Cripta mormântului se va simți
acasă peste mine.
Și eu o femeie surâzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Și precum pisica nouă vieți am de murit.
Aceasta este Numărul Trei
Ce mizerie
Să distrugi fiecare deceniu.
Un milion de fire.
Mulțimea ronțăind alune
dându-și coate să le vadă.
Dezvelindu-mi mâna și piciorul –
Marele striptease
Domnilor, doamnelor.
Acestea sunt mâinile mele
Genunchii mei
Aș putea fi piele și os,.
Fără doar și poate, eu sunt aceeași, femeie identică.
Prima oară când s-a întâmplat aveam zece ani.
A fost un accident.
A doua oară am vrut
să dureze până dincolo și să nu mă mai întorc.
Mă răsuceam închisă-n mine.
Ca o scoică de mare.
Ei trebuiau să strige și să strige
Și să culeagă viermii de pe mine ca pe niște perle lipicioase.
A muri
Este o artă, ca orice altceva.
Eu o fac excepțional de bine.
O fac de simți iadul în tine.
O fac de simți că e adevărat.
Bănuiesc că ai putea spune că am un motiv.
Este destul de simplu să o faci într-o încăpere.
Este destul de simplu să o faci și să rămâi acolo.
Este teatrală.
Revenirea în plină zi
în același loc, la același chip, la același strigăt
sălbatic și amuzat:.
„Un miracol! “
Care mă doboară.
Există un preț.
Pentru a-mi privi cicatricele, există un preț
Pentru a-mi asculta inima –
Merge, într-adevăr.
Și există un preț, un preț considerabil,
Pentru un cuvânt sau o atingere
Sau pentr-un strop de sânge.
Sau pentr-un fir de păr sau pentru hainele mele.
Așa, așa, Herr Doctor.
Așa, Herr Inamic.
Eu sunt opera voastră,
Eu sunt averea voastră,
Fetița de aur pur.
Ce se topește într-un țipăt.
Mă răsucesc, mă pârjolesc.
Nu vă gândiți că vă subestimez marea îngrijorare.
Cenușă, cenușă –
Tu scormonești și tulburi.
Carne, os, nu e nimic aici –.
Un calup de săpun,
Un inel de cununie,
O plombă de aur.
Herr Dumnezeu, Herr Lucifer
Păzea
Păzea.
Dincolo de cenușă
Cu părul meu roșu la cer eu mă ridic
Și ca pe aer bărbați înghit.

C. O. D feat Jager - Recapitulare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

C. O. D. :
De-ar fi să recapitulez până azi ce s-a-ntâmplat
Concluzia ar fi egală eșecului, dar nu am cedat
Ura m-a ridicat, m-a pus din nou pe picioare
Mi-a cusut orice rană, și azi nu mai doare
De-aia sunt în stare
Să-ți distrug valorile morale
În timp ce tu, ca Sage, pui botu’ la domnișoare
Rămân un clasic irecuperabil cu gânduri sadice
C-am renunțat de mult la rezolvările diplomatice
Greșești, plătești cu capu’, numește-mă călău
Nu mai am nimic, și normal, poftesc la ce-i al tău
Apar în același timp ca runele de-ți uiți sfinții
Mă-ntreb ce facea ANAF-u’ când Iuda-și lua arginții
Crezi în adevăru’ fals aruncat în astral
După fierbi în (?) ca auru’ de metal
E foarte clar, experiența naște potențial
În viață, doar foamea te face un animal
Mă bucur că mai am un ral
Cât s-ajung la final
Toate astea se vor termina cu un punct cardinal
Căci ridicolu’ trage o linie imaginară ca Tropicul
Atunci n-o să mă respect, țintesc ca habotnicul
Rămân în umbră, îmi place să văd totu’ de departe
Foamea de cunoaștere de lume mă desparte
Așa am ajuns un lup singuratic ce vine din urmă
Pregătit s-asasineze pentru rap, nu pentru sumă!.
Jager:
A fost o vreme în care am pus la rap capac
Fiindcă nu îmi plăcea ce fac
Și chiar simțeam c-am eșuat
Până când iar m-am cășunat pe lume
Și-am adunat atâta ură-n mine
Încât acum (?) dar pun strofele la punct și trag
Eu fără pum și pac sunt arhitect ca Apollo, doar din Damasc
Cu fiecare beat pe care scriu ceva, parcă renasc
Și pun vorbe mortale pe un track murdar
Le lipesc între ele, ca pe materialele unei fundații cu mortar
Lucid, ucid spectaculos cu rezultatu’
Școala lumina blatu’, furișagu’
Te sugrum cu lanțu’
Scot briceagu’
Îți retez tot brațu’
Cu care visai tu să semnezi contractu’…
Iar eu în jocu’ ăsta mare
În care intelectual se moare
Rămân în picioare
Mai plin de onoare
Decât un gladiator în Colosseum
Nave spațial’
Și vestea proastă e că după atâția ani
Jager l-a omorât pe Lucian!
Indiferent de trend
De unde p**a mea apar
Și unde p**a mea dispar
Toți parveniții ăștia clandestini
Hip-Hop-u’ are un singur destin
El s-a născut și o să moară-n sub
De-aia când mă dezvat de caracter
Bulangii-n public se jenează pe YouTube
Și-mi critică sinceritatea
Pentru că-i terminarea
Cu care continui să-mi joc cartea!
Madafakas…

Cristi Banateanu - Decât O Viață-n Genunchi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E tot una dacă mor
Cu o moarte sunt dator
Vreau să fiu vultur în zbor
Nu vrăbie peste-ogor
Pal’ de l-ai ținut în brațe
E primul ce-ți râde-n față
De necazuri când ai dat
A fugit și te-a lăsat.

REFREN :
Decât o viață-n genunchi
Mai bine mor în picioare
Ai grijă cu cine umbli
că mulți vor să te doboare
mulți au vrut să mă doboare
Aripa să-mi frângă-n zbor
Din cenușă mă ridic
C-o palmă de-asupra lor.

Vulture ce zbori înalt
Spune mie cum să fac
Să mă-nalt și eu ca tine
Că nu vreau viață de câine
Câinele e-nlănțuit
Și moare cum a trăit
Eu vreau vultur ca tine
Pe cea mai înaltă culme.

Pe pământ sunt muritor
Și stăpân ca mine-n zbor
Ajută-mă să mă-nalt
Și-o să ne-avem ca doi frați
Pan’ acum cât am trăit
Cu omul m-am înfrățit
Dar n-a durat prietenia
Că și-a pierdut omenia

Cesar Vallejo - Masa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La sfârșitul luptei,
murind comandantul, veni spre el un om
și-i zise: „Nu muri, mi-ești atât de drag! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Se apropiară doi și-l rugară din nou:
„Să nu ne lași! Voinice! Întoarce-te la viață! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii alergară
strigând: „Atâta iubire, și să nu poți nimic în contra morții! ”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Atunci toți oamenii pământului
îl înconjurară; îi văzu cadavrul trist, adânc mișcat;
se ridică de jos încet,
îmbrățișă pe primul om; și începu să meargă…

Carmen De La Salciua - Privește-o pe Doamna Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai rămân doar să beau o cafea
Și nu iau tot cu mine, îți las ceva.
Spune-mi tu cine sunt eu
Și ce zace în mintea mea
Tu încerci să mă înțelegi
Dar nu mă vei descifra.
Ce indicii vrei să-ți dau
Să ajungi unde vrei tu
Azi mă port ca și o doamnă
Iar mâine îți iau locu’.
Mai rămân doar să beau o cafea
Și apoi mă retrag din viața ta
Și nu iau tot cu mine, îți las ceva
Bucură-te de amintirea mea.
Ce războaie am pierdut
Și cu cine am luptat
Când am pus ochii-n pământ
Cenușa m-a ridicat.
Din cenușă am renăscut
Și stau azi în fața ta
Mai tare ca și oricând
Privește-o pe doamna ta.
Am învins tot și apoi am plâns
Și dacă nu era cum e de ajuns
Îmi merit pantaloni cu vârf și îndesat
Deși sunt o femeie, gândesc ca un bărbat.
Mai rămân doar să beau o cafea
Și apoi mă retrag din viața ta
Și nu iau tot cu mine, îți las ceva
Bucură-te de amintirea mea

Cino - Blana Pe Loop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Economic vorbind n-am niciun plan,
Momentan lucrez la negru ca Guclux Clan
Apar mascat ca satana-n ban
În rețea ca-n LAN, separat de clan
Clar, ca hrana la Ramadan
Nu pun preț pe exterior
C-o ard prin subteran
Cu golani care scuipă foc
Ca lava din vulcan
C-un dram de răbdare
Pun gram pe cântare
Tam-tam pe cântare
Ca să fac să sune tare
C-un plan, frățioare
Ca să cazi din picioare
Las timpu’ să zboare pe lângă mine
Să fac următoarea mutare
Și-n clipa-n care nu mai am nicio stare
Să mă pun în mișcare, la o țigare
Totu’ să pară-n reluare
Și cu muzica tare dată
În difuzoare, tată
Cu o bucată tăiată și repetată
Fix în p***a mă doare
Așa că lasă-mă să rup.
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop
Și să-mi zici că sunt blană că stau
Bine pe loop.
Cine-o fi pe fază, ține mintea trează
Cât încă lucrează, din amiază-n amiază
În sensu’ de bază să stea de pază
Cât inima vitează creează
Un puzzle care rimează
Le-așează într-o frază frumoasă
P***e dau din gaoză cu groază
P-o rază în care boxele eliberează
Aer cald ce vibrează
Te bagă-n apocatastază
Resuscitează rapu’ ca pe Lazăr
Da, noi suntem piază rea
Și eu vreau prin căutări să descopăr zări
Am vrut mii de răspunsuri,
La sute de-ntrebări
Am vrut sute de acțiuni
La mii de urmări
Și-am înțeles lumea din jur
Ca pe o serie de stări
Am o droaie de paie
Da-mi o văpaie
Îți dau ceva c***e
Să te înmoaie
Rimele mele greoaie curg în șiroaie
Ca o ploaie scrisă pe foaie
Că-s menite să te-ndoaie
Să te lovească atât de tare
Încât să-ți lase-o vânătaie, potaie

Jorge Luis Borges - Israel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un om întemnițat și fermecat,
un om osândit să fie șarpele
care păzește aurul mișel,
un om osândit să fie Shylock,
un om ce se apleacă pe coarnele plugului
și care știe că ai fost în Rai,
un om bătrân și orb care va trebui să sfărâme
coloanele templului,
un chip osândit să fie o mască,
un om care, în pofida oamenilor,
e Spinoza și Baal Shem și cabaliștii,
un om care e Cartea,
o gură ce înalță laude din hău
dreptății firmamentului,
un procurator sau un dentist
care a stat de vorbă cu Dumnezeu pe munte,
un om osândit să fie rușine
și ocară, evreul,
un om ucis cu pietre, ars de viu
și asfixiat în camerele morții,
un om ce se înverșunează să nu moară
și care acum s-a-ntors la luptă,
la orbitoarea rază-a-biruinței,
frumos precum un leu în ceasul amiezii.

Tracku - M-Am Ridicat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1.
Râdeați când îmi cărați șuturi în coaste,
când îmi luam bătai grămadă în miez de noapte,
când în șanțuri poate am zăcut aproape mort,
când nu credeam că-n viață o să mă-ntorc.
Când în minte eram confuz și nu știam,
dacă totul era rău, tot ceea ce făceam.
M-am târât, am ridicat o mână spre-ajutor
și m-am gândit decât dacă va va fi dor
de omul ce eram eu, doar un nebun
ce a vrut să se ridice din al lui scrum.
Și în balta mea de sânge unde am zăcut eu singur,
m-am ridicat murdar, m-am scuturat, am mers mai sigur.
Am învățat ca pentru fiecare palmă luată
să am privirea tot mai sus, mai ridicată
și am privit atunci, în jurul meu
nu am rămas mirat deloc, eram doar eu.
Strofa 2 – chestie.
Când credeam că trăiesc ca să mă ridic pot
m-am ridicat singur da’ m-am văzut atunci viu mort
sudori reci peste real fără să poți să treci
ai fost cel ce a lansat lovituri și totuși nu înțelegi
Am creștinizat diavolii din tine și a durut rău
am crucificat demonii tăi interiori i-am alungat în hău
În același abis în care trăiesc vis prins
între real și real stins mă plimb spiritual nins
ca adevărul te-a durut tot ce am rostit
parcă ți-a luat rău cu rău și ți l-a răstignit
Acum îmi spun carpe diem dar clipa mea e moartă
moartă într-un apogeu fals ce ne-a tras laolaltă
Viața o simplă haltă ai rupt din lume o halcă
ucigându-mă pe mine ai lăsat sânge într-o baltă
Și încă o idee stinsă pe terra încă o scânteie stinsă
încă un scrum de vat în vânt poartă lumina prinsă
În întuneric se scaldă doar obscurul nu înțelegi
deznodământ în limitele legii și totuși… nu înțelegi.
Strofa 3.
De fiecare dată în ochii șireți vă priveam
eu doar gândeam, nu mai știam, înnebuneam
Nu mai eram același eu, cel plin de viață
eram acum doar trecător, doar o paiață
N-am arătat ce-aveam în gând, eram ciudat
ați vrut să mă distrugeți dar m-ați creat
Eram doar pustiul cu părul lung, cu un blug larg
cu gânduri multe, idealuri, un vârcolac
Eram o ființă creată doar din sânge și din ură
o ființă ce ura urâtul peste măsură
Eram atât de diabolic și crud în mintea mea
i-aș fi distrus pe toți ce-mi urau arta
cei ce n-au știut să-ți arunce-o vorbă bună
cei ce au crezut că viața e o minciună
Am pus totul pe o foaie, am pus cuvânt
și-am încheiat apocaliptic, deznodământ.

Rumi - Am Ars, Am Râs, Cenușa Mea Trăiește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am ars; am râs; cenușa mea trăiește.
Am murit de o mie de ori.
Cenușa mea dansează iar
O mie de fețe noi.
Am strigat: ”Sunt propriul meu stăpân! ”
Apoi: ”Sunt propria-mi victim! ”
Ce joc banal! Iubire, ajută-mă
Să aleg – să nu aleg.
”Iubirea a spus – Jocul”