Am ars; am râs; cenușa mea trăiește.
Am murit de o mie de ori.
Cenușa mea dansează iar
O mie de fețe noi.
Am strigat: ”Sunt propriul meu stăpân! ”
Apoi: ”Sunt propria-mi victim! ”
Ce joc banal! Iubire, ajută-mă
Să aleg – să nu aleg.
”Iubirea a spus – Jocul”
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul continuu de distrugere și renaștere, lupta internă dintre a fi stăpân și victimă, și nevoia de ajutor pentru a depăși dualitatea existenței. Sugerează că viața este un joc complex, iar iubirea oferă perspectiva necesară pentru a naviga prin alegeri.