Remembrance – Versuri.pro

Michelangelo - 263

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din nou desăvârșita
mi-e bici și mă dezleagă;
s-a dus și ziua-ntreagă:
bătu de trei, de nouă, și e seară.
Odată cu ursita
ce moartea ia în șagă,
norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.
Cu-a anilor povară
mă împăcasem de mai multă vreme
și-aveam arvuna vieții viitoare,
promise de-o pocăită vrere.
Pierde mai mult cin’ mai puțin se teme
la ultima plecare,
luptând, bazat pe propria-i putere,
cu vechea-nvăpăiere:
când la urechi se-oprește amintirea,
de nu vrea ceru, -n van e-îmbătrânirea.

Agatha Bacovia - Nu A Murit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu a murit cu tine și trecutul.
E lângă mine viu, nemuritor.
Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoapta
Din rare bucurii ce-adânc mă dor.
Nici mângâierile n-au mers cu tine,
Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.
Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,
Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.
Nu! n-a murit cu tine și trecutul!
Îl port pe brațe ca pe-un sfânt trofeu.
L-am dus de mână ambii-n orice clipă,
Astăzi, îl duc, cernită, numai eu.

Maria Butaciu - Bocet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Negrule, pământule,
Negrule, mormântule,
Cine se duce sub tine
Până-i lumea nu mai vine,
Pe cine o dată-ncui
Până-i lumea nu-l descui,
Rămân alții să-l jelească,
Cât trăiesc să-l pomenească.
Rămâi lume cui îi vrea
Eu mi-am luat partea mea,
De-o fost bună, de-o fost rea,
Eu m-am folosit de ea.

Sappho - Trebuie Să Vă Reamintesc, Cleis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trebuie să vă reamintesc, Cleis, / sunetele de durere / sunt necugetate în / casa ... →

Maria Ciobanu - De N-ar Fi-n Lume Uitarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De n-ar fi-n lume uitarea
M-ar mânca, zău, supărarea,
Supărarea și necazul
Astea-mi ofilesc obrazul,
Supărarea și cu dorul
Că mi-am pierdut puișorul.
Spune-mi, frunză, spune-mi tu
Unde să-mi găsesc dorul
Că pe un’ l-am căutat
Numai de pustiu am dat,
Îl caut și nu-l găsesc,
De dorul lui mă topesc.
Ca să scap de supărare
O să mă rog de uitare,
Peste lacrimi și suspine
Să se-așeze gânduri bune,
Fără lacrimi și amar
Inima să-mi râdă iar.

Daniel Vişan-Dimitriu - Din Ceruri, Ca Un Sol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când îmi șoptesc aducerile-aminte
De vechiul drum,
În lumea lui lăsat,
Ascult, sfios,
Puțin îngândurat,
Și le alint cu tainice cuvinte.
Sunt toate vechi, aceleași de-altădată,
Efectul lor, îl știu, îl știi și tu;
Încerc și azi … Minune!
Dintr-o dată,
Un semn pornit din ceruri,
Îmi căzu.
Și nu se sparse-n gânduri de o clipă,
Și nu se rătăci în suflet gol …
E o lumină care se-nfiripă,
Venind ușor,
Trimisă
Ca un sol.
– Ești trist, îmi spune, gândul tău e rece,
Din visul tău,
Nimic n-a mai rămas …
Pe vechiul drum,
Poți face un popas,
Apoi, spre veșnicie, te-oi petrece.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 ian. 2019, Vol. “Eterna căutare”)

Omar Khayyam - Unde-i Iram cu Trandafiri, Suspini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde-i Iram cu trandafiri, suspini,
Şi cupa lui Jamshyd cu şapte crini?
Sunt duşi – dar un Rubin mai râde-n Vin,
Trec oameni pe alei – şi nu puţini.
Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte

Federico Garcia Lorca - In Memoriam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dulce plop,
dulce plop,
te-ai înveșmântat
în aur.
Ieri mai erai încă verde,
un verde nebun
de păsări glorioase.
Iar acum sub cer de august
te regăsesc abătut,
precum sunt și eu sub roșul
cer al sufletului meu.
Frăgezimea-nlănțuită
a trunchiului tău odihnă
va găsi-n inima mea
plină doar cu pietate.
Nătâng bunic al câmpiei!
Tu și eu
ne-am înveșmântat
în aur.

Ștefan Octavian Iosif - Dorm Visurile Tale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dorm visurile tale, cu tine dimpreună,
Și-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioșie,
O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie,
O lacrimă să verse, o floare să depună!

În zori mai ciripește vreo pasăre pribeagă
Pe brațul crucii negre ce-ți străjuie mormântul,
Prin iarba mohorâtă cu şuier trece vântul,
Și multe spune dânsul cui știe să-nțeleagă:

Că vremea noastră-i tristă și plină de mizerii,
Dar alte generații pe urmă ei veni-vor.
Din negura uitării cu drag ademeni-vor
Icoana ta, o, dulce și trist bard al durerii!

Când s-or preface-n țărnă acei ce te uitara,
Vei tresări din groapă chemat la viață nouă;
Va picura din gene dumnezeiască rouă
Și-ți va-nflori pe groapa eterna primăvară!