relatie tata fiu – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Tatăl Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce nu sunt creat la fel,
„Integrul” dex-dicționar?
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt un eternel?
Îl am în minte drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun.
Era timid și îndrăzneț!
Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat.
Fructu-i sunt la maturitate!
Îl mai iubesc și-acum visând.
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte.
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.
Sunt copia-i… nu vreau umil,
Sunt clona lui de-a fi precis.
Îi am bun-simț la interzis.
Sunt doar rebutul său, copil.
08.07.2010

Simple Plan - I Can't Be Perfect! (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hei, tată! Uită-te la mine!
Întoarce-te și discută cu mine!
Am crescut așa cum plănuiai?
Crezi că îmi pierd timpul
Făcând lucruri care le vreau?
Pentru că doare că mă refuzi tot timpul.
Acum încerc din răsputeri,
Vreau să te fac să fii mândru.
Nu o să fiu destul de bun pentru tine,
Nu pot nici să pretind că sunt.
Tu mă poți schimba,
Pentru că am pierdut totul.
Nimic nu durează până la nesfârșit.
Îmi pare rău, nu pot să fiu perfect!
Acum e prea târziu și nu putem să ne întoarcem.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!
Încerc să nu mă gândesc
La durerea care o simt în interior.
Știai că tu erai eroul meu?
Toate zilele petrecute cu mine
Acum par așa de departe.
Și simt că nu îți mai pasă deloc de mine.
Și acum încerc din răsputeri,
Încerc să te fac să fii mândru.
Nu o să mai stau la o altă bătălie.
Și nimic nu e în regulă,
Nimic nu o să schimbe lucrurile pe care le-ai zis
Și nimic nu o să facă lucrurile corecte din nou.
Te rog nu-mi întoarce spatele
Nu pot să cred că e atât de greu să vorbesc cu tine
Dar tu nu înțelegi.
Pentru că am pierdut totul,
Nimic nu durează până la nesfârșit.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!
Acum e prea târziu și nu putem să ne întoarcem.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!

Stimyboy - Tatăl și Fiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cică ești un tată și ai un copil
De care ai grijă, dar e inutil
Ești plecat mai mult la concerte prin țară
Și copilul tău îți duce dorul iară și iară
L-ai văzut de multe ori în camera plângând
Și stăteai zile la rând, pe gând, cântând
Iar pe la televizor el mereu te privea
Și se ruga de mii de ori la îngerașul care te veghea
Îi spunea: „Te rog, adu-mi înapoi același tată
Care mă ținea de mână și-mi cumpăra înghețată
Care mă făcea să zâmbesc și să simt că iubesc
Și mă ridica deasupra lui ca să-mpietresc
Îmi era frică să nu cad, dar îmi spunea mereu:
‘Stai liniștit, c-atunci când ai să cazi, acolo voi fi eu!'”
Și-aveam încredere în el, căci mă privea adânc
Și-mi spunea că mă va ține-n brațe-n caz că am să plâng
Așa a fost mereu, nu știu de ce s-a mai schimbat
Poate am fost eu de vină sau are prea multe pe cap
Înțeleg că nu prea are bani și-ncearcă să-mi fac-un viitor
Dar mi-e puțin cam greu să mă gândesc la el uitându-mă pe-un nor.
Au trecut trei zile, deja este miercuri
Încă stă singur în cameră și face versuri
Dintr-o dată s-a oprit și s-a uitat în oglindă
Era tot alb la față, nu-i venea să creadă
Se-ntreba ce s-a-ntâmplat cu el de ceva vreme-ncoace
Se simțea de parc-a stat vreo 2 luni pe ace
După care și-a dat seama că ceva s-a întâmplat
Copilul lui stătea în camera singur pe pat
Avea lacrimi în ochi, dar el n-a observat
Iar copilul repeta: „De ce m-ai abandonat?
Mi-este dor de tine, întoarce-te la mine
Nu pot să mai văd acele zile senine
Când ne plimbam în plină zi pe-afară
Și-mi spuneai noapte bună-n fiecare seară!”
El stătea neclintit rezemat pe perete
Plin de durere, plin de regrete
Plin de amintiri și de clipe frumoase
Care-acum îl sfâșiau pe viu până la oase
S-a dus încet lângă băiat și i-a spus
C-acele frumoase vremuri încă n-au apus
„Hai, încalță-te, că e frumos afară
Uită-te pe geam, e prima zi din primăvară!”
Și-a șters lacrimile și s-a încălțat
Și-a luat tatăl de mână și-au plecat.

Mircea Ivănescu - Tatăl Irosit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Irosit – adică luând înțelesul ca o bobină
și desfășurându-i încet – neputiincios – firul – tatăl
este nemaifiind numaidecât izvodul
(-singurul izvoditor al sonetelor acestora
care-ți sunt ție viața) irosindu-se sub privirea
ta furișe – căci nu îndrăznești să-l privești –
și stând acuma (asemenea personajului care se ascunde
sub chiuvetă – acolo chircit -) și el, tatăl,
simțind, poate fără să știe, că tu ești acolo
să-l privești – și tu, care nu vei fi
niciodată un tată – irosindu-ți privirea
spre el – și el, destrămându-se, și tu
fiind dovada existenței lui, aici, destrămându-te,
asta fiind faptul în care îți cântărești tu trecerea
orbită în timp – viața ta, ascunsă acolo, sub chiuvetă.

Chelutu feat Dorian Popa - Înoată Chelutu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai tati, înoată tati
Nu ieșim afară încă nu, nu, NUUU
Hai tati, înoată tati
Nu ieșim afară încă nu, nu, NUU
Prima ședință de înot a lui Chelutu.
Înoată Chelutu X 4
Ce-noată, ce-noată, ce-noată Chelutu X4.
M-a luat de la fripturi, mici bere și torturi
Zice că m-a salvat, el le numea torturi
Când mă uit la el, e numai fițe și figuri
Dar pe cârca mea, își mai plătește din facturi
Chelutu, chelutu, înoată chelutu
Dacă îl mai aud o dată, îi dau eu Chelutu
Știe toată lumea că-s mai tare decât HATZu’
Dacă asta nu e HITu’
Zi-mi tu CUTU CUTU!!.
Înoată Chelutu X 4
Ce-noată, ce-noată, ce-noată Chelutu X4

Contrast - Tatăl Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cuvinte simple îmi zâmbesc
Aud în șoaptă „te iubesc”
Lacrimi albe m-au trezit
Așa de mult se potrivesc
Nu pot să numesc ce simt
Se schimbă în mine un anotimp
Cu glasul Te privesc și-Ți cânt
Cu trupul Te respir adânc
Ești Tatăl meu
Cine sunt eu?
Se schimbă în mine un anotimp
Nu pot să numesc ce simt
Cuvinte simple îmi zâmbesc
Așa de mult se potrivesc
Lacrimi albe m-au trezit
Aud în șoaptă „te iubesc”
Tu auzi ce nu rostesc
Tu auzi când nu spun „te iubesc”
Cine sunt eu?
Nici nu vreau să mă gândesc
Nu vreau să mă mai găsesc

Horia - Mesaj Către Tata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și iar încep să simt cum se destramă,
dar nu mai suport
să știu că iubesc pe cineva
dar nu o pot avea.
Privesc singur în oglindă
și mă cert cu mine.
Nu pot să mă împac cu gândul
că nu e lângă mine..
Tată, e numai vina ta
că nu mă lași să învăț
ce este iubirea
și poate nu știam ce fac
dar las-o pe mine
când voi cădea
în 2 picioare mă voi ridica
și voi fi mai tare decât stânca..
Dar când vreau să vorbim
și să îți spun cine e ea
tu nu mă asculți
și îmi spui „du-te de aicea”
Îți mai spun încă o dată,
lasă-mă să învăț ce e iubirea.
Și poate o să citești asta
așa poate mă înțelegi și pe mine
de ce fac treaba asta..

Rumi - Ce-Ai Să Te Faci, Doamne, Dacă Mor?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (doar îți sunt ulcior).
Dacă mă stric? (și băutură îți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te-ntâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci îndelungată vreme după mine –
și-n asfințit de soare se va întinde-n poala rece a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne fără mine? Mi-e frică.
Tu.. tu nu socoți că-i blasfemie ruga mea:
parcă-n cărți bătrâne frunzăresc,
să văd cu tine cât de mult mă înrudesc.
Vreau dragoste să-ți dau. Din care ai vrea..
Oare pe-un tată îl iubești? Nu pleci, cum ai plecat
și tu de lângă mine: aspru, întunecat,
de lângă mâinile-i stinghere, goale?
Nu culci cuvântu-i ofilit și moale
în cărți bătrâne, rareori citite?
Nu-i oare inima un stăvilar
Ce-l lași și curgi ‘nainte spre bine și amar?
Oare ce-i tatăl pentru noi nu e ce-a fost odată?
ani ce-au trecut străini de cei ce sunt,
gest învechit și demodat veșmânt,
mâini veștede și păr încărunțit?
și chiar de-a fost erou pe vremea sa,
e frunza ce atunci când creștem va cădea.
și grija lui e pentru noi un vis urât,
și vorba lui o piatră ni se pare –
am vrea să dăm la glasu-i ascultare,
dar ca prin vis îl auzim și-atât.
Căci între noi vuiește mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-auzim.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Și-abia când pe-astă stea el moare
pricepem că pe-astă stea el a trăit.
Acesta-i tatăl pentru noi și eu – eu
să-ți spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu o dată,
de mii de ori. Ești fiul meu. Te voi cunoaște-ndată,
cum îți cunoști copilul unic, drag,
chiar când de mult el e bărbat, e chiar moșneag.

Pavel Stratan - Încă Nu-nvățam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Încă nu-nvățam pe-atunci la școală,
Încă șase anișori n-avem,
Când m-o prins tata afară
Cum trăgeam dintr-o țigară
Și paharul în mână-l ținem.
Da’ când mi-o tras vreo două labe,
Eu vorbeam, da’ pe silabe,
Că nici singur nu înțelegem.
Și vrea tata de la mine,
Da’ mai pe urmă am înțeles și vrea,
Nu știu cât era de ghine,
Da’ țigara ca pe pâine
O mâncam, da’ tata-și râde.
‘Stai tată oleacă, tată,
Nu-i țigara ciocolată,
Nu-i lunică pe gât, nu vrea.’
Restu’ tot mergea ca ceasul,
Până când deodată frumușel,
Eu întâmplător prin casă
M-am închedicat de masă
Ș-am chicat cu mâna-n portofel.
Da’ când am vrut să scot paraua,
Hop și tata cu curaua,
Poc, valeu, Poc, valeu!
‘Stai tată oleacă, nu mă bate,
Da’ dă să-ți spun deodată și-am crezut,
Eu am crezut că portofelul
Cu capiși i-a lui bunelu’
Și chiar mă gândeam amu’ să i-l duc.
Da’ s-o știut că-i a tău se vede,
Că poate nici n-aveam să mă-nchedic,
S-o știut tată, da’ n-am știut.’
Bani la toți le trebuiau atuncea,
Cum și amu’ le trebuiesc la toți,
Da’ știi cum îi la noi la țară,
Banii nu prea stau pe-afară
Ș-am deschis portița la coteț.
Întru acolo, scot desaga,
„Culi-culi, gaga-gaga”
Și aleg de gât vreo două rațe.
Da’ tata stă după portiță
Ș-așteaptă oare și-am să-i spun,
Da’ eu să nu tac zic:
„Tata, aiestea două rațe
Mă temeam să nu înghețe
Și de asta le-am băgat în sac.
Dar dacă tu compari cu șaga
Și zic eu de gaga-gaga
Uite, chiar amu’ le scot din sac.”
Da’ într-o zi din polobocu’ tatii,
Nu știu cum de-o doagă o dispărut,
Da’ când o dat tata să-l dreagă,
Când se uită nu-i o doagă,
Eu am vrut să fug, da’ n-am putut.
„Unde-i doaga?”, „Iaca doaga,
Este, numa’ nu-i întreagă,
Eu dintr-ânsa schiuri mi-am făcut.”
Tata lasă polobocu’
Da’ uită în grădină și-i frumos ca-n Paradis,
Scârța noastră o arde focu’,
Cred c-așa i-o fost norocu’,
Eu de dânsa nici nu m-am atins.
Drept că jos între gunoaie
Foc am dat la câteva paie
Restu’ cred că singure s-o aprins.
‘Tata, stai de mă ascultă,
Dacă vrei să-ți spun și-am mai întors,
Numa’ că deodată încearcă,
Ia puțină valeriancă
C-ar putea să-ți șie de folos.
Amuș… Știi cojocu’ șel din cui,
Apoi iaca d-amu’ nu-i,
L-am tăiet și mi-am făcut mănuși.’
Încă nu-nvățam pe-atunci la școală,
Încă șase anișori n-avem,
Când m-o prins tata afară
Cum trăgeam dintr-o țigară
Și paharul în mână-l ținem.

Nimicith - De Vorbă cu Tata (După 20 de Ani)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În primul rând, considerăm că ești de față
Nicidecum în gând
Apropo, chiar e pe Dincolo vreo Viață?
Ori toți profeții au delirat pe rând?
Hai să bem o bere pe-o terasă
Da, tată, fumez. Mă arde de bani, da’ lasă
Mai ard și câte una de casă.
Nici nu mai știu ce vârstă ai
Probleme cu coloana mai ai?
Ce mustață căruntă ai!
Am vrut mereu să stăm de vorbă, să te-ntreb, să îți explic
Cred că am așteptat să nu mai fiu doar ‘ăla mic’.
Îți mulțumesc că mi-ai adus vioară din Germania
Dar iartă-mă, eram la grădiniță, nu știam cum cresc copii-n Austria.
Îl cafteam întruna pe frate-meu, însă pe bune, chiar aveam aceleași jucării!
Numa’ că te topeai când el plângea și eu eram al dracu, hai că știi!
Îți amintești când mi-ai adus un Pegas fals?
Și îți spuneam că eu de clape nu mă las?
Ei bine, ‘Drumul către Londra’ l-am împins pe bicicletă, nu în bus.
Vroiam să rup lopata lângă tine
„Bă tâmpitule, dă-ți BAC-u’ și nu te mai căca pe tine!”
L-am și trecut, dar a trecut pe lângă mine
Ce-mi păsa mie ce delira când consuma Eminescu?
Apropo, a murit, dar ai văzut ce zicea Păunescu?
Aveam vreo 17, însă
Să știi că prima bere chiar am băut-o cu tine
Râdeai cu poftă! Tu știi cum simțeam pământul fugind de sub mine??
Și știu că nu prea am vorbit – pe-atunci m-am apucat și de iubit
Da, tată, știu că tu credeai că sunt la hoinărit. Mă cicăleau mereu, dar nu m-am lăsat păcălit.
Apoi te-ai prăpădit..
Ia o țigară, sunt sigur că încă fumezi
Nu știu de mai poți, totuși să nu lăcrimezi.
Știu cât de mult vroiai să am o surioară
Dar chiar nu puteai s-o concepi cu nevastă-ta într-o seară?!
Mă rog, mai multe sau câte vroia Ana să ceară
Înțeleg – ai vrut o altă muiere care nu gătea, dar făcea patul să sară
Apoi te-așteptai să te aștepte cu masa pusă seară de seară?!
Tu chiar nu știai că pui capul lângă o fiară?!
A băgat cuțitul în tine!
Ai simțit ceva, la cât de beat erai??
Știi ce-am simțit eu când ți-am dat cu ușa-n cap și cât de rece zăceai??
Tu ai habar lângă cine dormeai când probabil încercai să urli, dar doar gâfâiai??
Lângă Ana, omu’ lu’ Cristos!
Are 10 ani, îi zice TATĂ fratelui tău
Iartă-mă, am suferit tăcut, destul și rău
Am consumat trei voci lângă cadavrul tău!
Dormeai cu vată-n nas, tu care strănutai scântei pe nări!
Mă umileai la șah și table, apoi brusc coborai într-un sac pe scări
Eram un puști cu „Eu nu stau în poartă!” prins în idei
Când mi-ai trântit în brațe doi copii și m-ai forțat să-mi pese de ei
Tată, îi iubesc din suflet! Sunt copiii mei!
Poftim, mai ia o țigară
Și vezi că ochii tăi nu-s ce vrei tu să pară.
Hai să facem câțiva pași pe alee..
Vezi cicatricea mea pe cornee?
Nu vreau rapoarte sau alte clișee
Atât regret: puteai să mi-o lași când nu erai beat mort
Ce să fac. Acuma tre’ s-o port.
Mi-ar fi plăcut să-ți povestesc de primul meu job
Să îmi explici că șefu-mi zâmbește, dar știe și el că-i neghiob.
Știi ce-am făcut când s-a botit pe mine prima gagică?
Nu, tată, nu m-am îmbătat!
M-am întors la fotbal și m-am întrebat
De ce mai păstra laleaua dăruită deși era de mult ofilită?!
Apropo, acum am o iubită, în inimă
Tată, chiar o simt!
E mai departe ca tine, și-s nevoit să păstrez o limită
E prima oară când nu-s nevoit să mă schimb
Și ultima când simt că-i prima în inimă
Unde mai pui – când ne gândim la trecut, ne curge același tipar de lacrimă.
Of, tată, câte ai pierdut!
Sunt plin de sechele, dar nimeni mai bine nu m-ar fi crescut!
Nu-mi strânge mâna, ține-mă puțin în brațe
Te iubesc!
Acum dă-mi drumu’ că altfel îmi dai speranțe.
Crede-mă că aș mai sta de vorbă mult și bine
Mersi că ți-ai rupt din timp pentru mine
Dar am deja trei zile muncite cu două nopți nedormite
Și știi că la lucru nu merge cu scuze și flinte.
Te rog iartă-mă că m-a luat valul mai devreme
TU m-ai învățat că pentru toate există o vreme.