Pavel Stratan – Încă Nu-nvățam

Încă nu-nvățam pe-atunci la școală,
Încă șase anișori n-avem,
Când m-o prins tata afară
Cum trăgeam dintr-o țigară
Și paharul în mână-l ținem.
Da’ când mi-o tras vreo două labe,
Eu vorbeam, da’ pe silabe,
Că nici singur nu înțelegem.
Și vrea tata de la mine,
Da’ mai pe urmă am înțeles și vrea,
Nu știu cât era de ghine,
Da’ țigara ca pe pâine
O mâncam, da’ tata-și râde.
‘Stai tată oleacă, tată,
Nu-i țigara ciocolată,
Nu-i lunică pe gât, nu vrea.’
Restu’ tot mergea ca ceasul,
Până când deodată frumușel,
Eu întâmplător prin casă
M-am închedicat de masă
Ș-am chicat cu mâna-n portofel.
Da’ când am vrut să scot paraua,
Hop și tata cu curaua,
Poc, valeu, Poc, valeu!
‘Stai tată oleacă, nu mă bate,
Da’ dă să-ți spun deodată și-am crezut,
Eu am crezut că portofelul
Cu capiși i-a lui bunelu’
Și chiar mă gândeam amu’ să i-l duc.
Da’ s-o știut că-i a tău se vede,
Că poate nici n-aveam să mă-nchedic,
S-o știut tată, da’ n-am știut.’
Bani la toți le trebuiau atuncea,
Cum și amu’ le trebuiesc la toți,
Da’ știi cum îi la noi la țară,
Banii nu prea stau pe-afară
Ș-am deschis portița la coteț.
Întru acolo, scot desaga,
„Culi-culi, gaga-gaga”
Și aleg de gât vreo două rațe.
Da’ tata stă după portiță
Ș-așteaptă oare și-am să-i spun,
Da’ eu să nu tac zic:
„Tata, aiestea două rațe
Mă temeam să nu înghețe
Și de asta le-am băgat în sac.
Dar dacă tu compari cu șaga
Și zic eu de gaga-gaga
Uite, chiar amu’ le scot din sac.”
Da’ într-o zi din polobocu’ tatii,
Nu știu cum de-o doagă o dispărut,
Da’ când o dat tata să-l dreagă,
Când se uită nu-i o doagă,
Eu am vrut să fug, da’ n-am putut.
„Unde-i doaga?”, „Iaca doaga,
Este, numa’ nu-i întreagă,
Eu dintr-ânsa schiuri mi-am făcut.”
Tata lasă polobocu’
Da’ uită în grădină și-i frumos ca-n Paradis,
Scârța noastră o arde focu’,
Cred c-așa i-o fost norocu’,
Eu de dânsa nici nu m-am atins.
Drept că jos între gunoaie
Foc am dat la câteva paie
Restu’ cred că singure s-o aprins.
‘Tata, stai de mă ascultă,
Dacă vrei să-ți spun și-am mai întors,
Numa’ că deodată încearcă,
Ia puțină valeriancă
C-ar putea să-ți șie de folos.
Amuș… Știi cojocu’ șel din cui,
Apoi iaca d-amu’ nu-i,
L-am tăiet și mi-am făcut mănuși.’
Încă nu-nvățam pe-atunci la școală,
Încă șase anișori n-avem,
Când m-o prins tata afară
Cum trăgeam dintr-o țigară
Și paharul în mână-l ținem.

Sensul versurilor

Piesa descrie întâmplări hazlii din copilărie, văzute prin ochii unui copil năzdrăvan care face tot felul de șotii. Reacțiile tatălui sunt prezentate într-o manieră comică, evidențiind o relație plină de peripeții.

Lasă un comentariu