Cuvinte simple îmi zâmbesc
Aud în șoaptă „te iubesc”
Lacrimi albe m-au trezit
Așa de mult se potrivesc
Nu pot să numesc ce simt
Se schimbă în mine un anotimp
Cu glasul Te privesc și-Ți cânt
Cu trupul Te respir adânc
Ești Tatăl meu
Cine sunt eu?
Se schimbă în mine un anotimp
Nu pot să numesc ce simt
Cuvinte simple îmi zâmbesc
Așa de mult se potrivesc
Lacrimi albe m-au trezit
Aud în șoaptă „te iubesc”
Tu auzi ce nu rostesc
Tu auzi când nu spun „te iubesc”
Cine sunt eu?
Nici nu vreau să mă gândesc
Nu vreau să mă mai găsesc
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație profundă și emoțională cu divinitatea, explorând sentimente de iubire, vulnerabilitate și căutare a identității. Vorbitorul se simte conectat la Dumnezeu printr-o legătură spirituală intimă, recunoscând prezența și înțelegerea divină chiar și dincolo de cuvinte.